Skip to main content

UN POD LONDONEZ ÎN STATELE UNITE


Podul londonez în anii 1870 sau 1880.


În anul 1962, echipa de ingineri, care avea grijă de starea tehnică a podurilor londoneze, a descoperit că unul dintre acestea era pe cale să se dărâme. Un pod de 130 de ani nu mai suporta traficul zilnic al miilor de automobile. În căutarea unei soluții optimale, unul dintre membrii consiliului orășenesc a propus vânzarea podului la licitație. Această idee tuturor li s-a părut prostească, fapt confirmat și de funcționar câțiva ani mai târziu. Cu toate acestea, din cauza lipsei altor idei, propunerea a fost susținută și s-au început căutările cumpărătorilor.


După cum se aștepta, nimic nu mergea bine. În martie 1968, cu câteva zile înaintea terminării licitației, autoritățile primise o mulțime de cereri, însă nicio propunere concretă nu apăruse încă. Ivan Lukin a continuat vânzarea și a decis să meargă la New York, unde a vorbit despre această situație într-o conferință de presă, sperând să-i intereseze pe antreprenorii americani. Și, cum s-a văzut mai târziu, decizia a fost bună.


Demontare podului. 1968. © East News


Robert McCulloch, un antreprenor din industria petrolieră a observat această vânzare într-un ziar. Dânsul a fondat recent un oraș pe malul estic al lacului Havasu din statul Arizona. Pământul cu petrol l-a primit gratuit din partea statului cu condiția de a dezvolta acea regiune.


Antreprenorul încerca de toate ca să atragă oamenii în orașul său, Lake Havasu City. Chiar și finanțase construcția uzinei de producție a drujbelor, dar nu a avut noroc. Foarte puțini oameni voiau să se mute într-un loc atât de fierbinte și uscat. După ce a dat de știrea cu podul, acesta s-a gândit să-l cumpere și să-l instaleze în Lake Havasu City pentru atragerea cumpărătorilor potențiali. McCulloch a numit această idee drept cea mai nebună din toate auzite vreodată. Dar deja în luna următoarea antreprenorul american se afla în capitala britanică, unde a semnat actul de cumpărare.


Costul contractului a fost de 2,5 milioane de dolari, iar alte 7 milioane au fost cheltuite pentru demontare, transportarea în Statele Unite și remontare. Întregul proces a durat până în anul 1971. Podul a fost asamblat în Lake Havasu City la fel cum era și în Londra, fiecare cărămidă fiind semnată.


Montarea podului în Lake Havasu City. 1971. © East News


Interesant e că în Arizona, podul nu unea niciun mal. Acesta a fost amplasat pe pământul dintre Lake Havasu City și Pittsburgh Point (peninsulă pe atunci). După instalarea podului au început lucrările de construcție a canalului care fusese numit Bridgewater. Astfel, Pittsburgh Point a devenit insulă, iar podul londonez a devenit singura cale de ajuns pe aceasta.


După ceremonia de inaugurare a podului, care făcuse ravagii prin mass media americană, numărul turiștilor crescuse semnificativ. Numărul oamenilor care doreau să cumpere terenuri în Lake Havasu City deasemenea a crescut. Podul rămâne a fi cel mai mare obiect de anticariat vândut vreodată. Podul londonez atrage anual zeci de mii de turiști în orașul lacului Havasu. 



Podul londonez în Lake Havasu City. 2014. © East News







Text de: Cătălin CREȚU

Sursă: Go Lake Havasu


© BUNGET 2016



Comments

Popular posts from this blog

PROIECTUL SNOB: O LECȚIE DE LIMBĂ ȚIGĂNEASCĂ

Țigani căldărari lângă șatră. — Să trăiți! — Să trăiți! — Te aves bahtalo! (unui bărbat) / Te aves bahtali (unei femei) / Te aves bahtale! (mai multor indivizi) - („Să fii fericit, norocos!”) — Te aves i tu! („Să fii și tu!”) — Noapte bună! — Noapte bună!  — Mai lași ă riat! — Pe sastimaste! („Să fii sănătos!”) — Mulțumesc! — Să fii sănătos! — Nais tucă! (unui om) /  Nais tumengă! (mai multor oameni) — Pe sastimaste! — Cu te cheamă? — Mă cheamă Murșa / Patrina. — Sar bușios? — Me bușuiuvav Murșa / bușiov Patrina. — De unde ești? — Sunt din Chișinău. — Katar san? — Andai Kișinev sîm. — De-al cui? — Eu sunt fiul lui Iono / fiica lui Iono. — Kasko/kaski san? — Me sîm le Ionosko șeav / Ionoski șei. — Din ce neam eși tu? — Din neamul dukoni. — Anda ce vița san? — Andal dukoni. — Câți ani ai? — Douăzeci. — Sodengo san? (unui bărbat) / Sodenghi san? (unei femei) — Bișăngo. (bărbatul) / Bișănghi. (femeia) — Ești însurat / măritat...

ARHITECTURA FASCISTĂ ROMÂNĂ

Hala Națiunilor, București. 1938 Arhitectura fascistă în România a fost o arhitectură asemănătoare cu cea italiană, care făcea propagandă regalistă și care reprezenta progresul țării prin formele sale ultra-moderne și străine pentru România de atunci. Arhitectura fascistă a apărut în România în planul de sistematizare a capitalei din 1935. Construcțiile trebuiau să fie impunătoare, iar regalitatea să aibă o însemnătate mai mare în acest domeniu. Eu am găsit câteva clădiri care sunt niște exemple de arhitectură fascistă inspirată de la italieni sau germani. 1936 Gara se compune dintr-un pavilion principal, care constituie staţia de călători propriu-zisă, o cabină centrală de mişcare, un corp de gardă, precum şi un peron larg, în parte acoperit, de 70 m lungime, destinat pentru protejare împotriva intemperiilor. Primul exemplar este Gara Regală București-Băneasa. În anul 1935 Direcția Generală C.F.R. a hotărât să construiască două gări speciale, una situată în capita...

ARHITECTURA STALINISTĂ

Muzeul literaturii din Baku, Azerbaidjan. 1939 Arhitectura stalinistă a fost un curent apărut în URSS la mijlocul anilor 1930 și care a apus la mijlocul anilor 1950, fiind specific ambițiilor totalitare ale lui Iosif Stalin. Această arhitectură a îmbinat câteva stiluri, unite prin caractere comune, care deosebeau arhitectura stalinistă de celelalte curente arhitecturale din URSS (constructivismul, raționalismul) și din afară (preponderent modernismul). Rolul acesteia era monumentalismul clasic, care îmbina elemente din empire, eclicticism și art déco. După cel de-Al Doilea Război Mondial arhitectura stalinistă s-a extins, astfel, pătrunzând și în țările comuniste europene, Republica Populară Chineză și Republica Populară Democrată Coreeană. Exemplare minunate ale acestui stil în Europa putem găsi în republicile ex-sovietice, Polonia și România. Această arhitectură este prețuită de mulți iubitori de artă, slăvită de neo-naziștii și comuniștii ruși, dar și urâtă de susținătorii ...