SANTA MARIA LA REAL DE LA ALMUDENA

Aceasta este cea mai recentă catedrală din capitala Regatului Spaniei, construită în fața Palatului Regal pe parcursul secolului al XX-lea. Biserica are lungimea de 102 m și înălțimea de 73, iar arhitectura este o îmbinație de stiluri: neoclasicism la exterior, neogotic în interior. A fost sfințită de papa Ioan Paul al II-lea în anul 1993. Aceasta este prima catedrală spaniolă sfințită de un papă.

Dorința construcției unei catedrale la Madrid apare în secolul al XVI-lea, sub conducerea regelui Filip al II-lea. Dânsul a ales Madridul ca fiind capitală, dar în locul catedralei, a construit mănăstirea Escorial. Au existat multe schițe și proiecte de construcție create de Giovanni Battista Sacchetti și Ventura Rodriguez.

Din cauza multor evenimente construirea catedralei a început tocmai în anul 1883. Regele Alfonso al XII-lea a pus prima piatră în locul actualei catedrale din Madrid. Marchizul de Cuba, responsabilul de proiectul construcției noii biserici a decis să schimbe proiectul inițial al edificiului, propunând o impozantă catedrală enogotică. Noul proiect este acceptat și lucrările încep cu cripta, construită în stil neoroman. Cea din urmă fusese deschisă pentru cult în anul 1911. Din păcate, construcția a rămas abandonată până în 1950, anul în care Fernando Chueca Goitia și Carlos Sidro au câștigat concursul organizat pentru finalizarea lucrărilor. Chipul bisericii fusese schimbat în ceea ce vedem astăzi.

Lucrările sunt oprite din nou în anul 1965, când municipalitatea nu mai găsea bani pentru continuarea construcției. În anul 1984, un grup de investitori, cu sprijinul guvernului și municipalității au adunat bani pentru finalizarea edificiului. Catedrala a fost inaugurată și sfințită în anul 1993.

Text de: Cătălin CREȚU

Sursă foto: Redacția Bunget

© BUNGET 2016

Comments

PROIECTUL SNOB: O LECȚIE DE LIMBĂ ȚIGĂNEASCĂ

Țigani căldărari lângă șatră. — Să trăiți! — Să trăiți! — Te aves bahtalo! (unui bărbat) / Te aves bahtali (unei femei) / Te aves bahtale! (mai multor indivizi) - („Să fii fericit, norocos!”) — Te aves i tu! („Să fii și tu!”) — Noapte bună! — Noapte bună! — Mai lași ă riat! — Pe sastimaste! („Să fii sănătos!”) — Mulțumesc! — Să fii sănătos! — Nais tucă! (unui om) / Nais tumengă! (mai multor oameni) — Pe sastimaste! — Cu te cheamă? — Mă cheamă Murșa / Patrina. — Sar bușios? — Me bușuiuvav Murșa / bușiov Patrina. — De unde ești? — Sunt din Chișinău. — Katar san? — Andai Kișinev sîm. — De-al cui? — Eu sunt fiul lui Iono / fiica lui Iono. — Kasko/kaski san? — Me sîm le Ionosko șeav / Ionoski șei. — Din ce neam eși tu? — Din neamul dukoni. — Anda ce vița san? — Andal dukoni. — Câți ani ai? — Douăzeci. — Sodengo san? (unui bărbat) / Sodenghi san? (unei femei) — Bișăngo. (bărbatul) / Bișănghi. (femeia) — Ești însurat / măritat...

ARHITECTURA FASCISTĂ ROMÂNĂ

Hala Națiunilor, București. 1938 Arhitectura fascistă în România a fost o arhitectură asemănătoare cu cea italiană, care făcea propagandă regalistă și care reprezenta progresul țării prin formele sale ultra-moderne și străine pentru România de atunci. Arhitectura fascistă a apărut în România în planul de sistematizare a capitalei din 1935. Construcțiile trebuiau să fie impunătoare, iar regalitatea să aibă o însemnătate mai mare în acest domeniu. Eu am găsit câteva clădiri care sunt niște exemple de arhitectură fascistă inspirată de la italieni sau germani. 1936 Gara se compune dintr-un pavilion principal, care constituie staţia de călători propriu-zisă, o cabină centrală de mişcare, un corp de gardă, precum şi un peron larg, în parte acoperit, de 70 m lungime, destinat pentru protejare împotriva intemperiilor. Primul exemplar este Gara Regală București-Băneasa. În anul 1935 Direcția Generală C.F.R. a hotărât să construiască două gări speciale, una situată în capita...

ARHITECTURA STALINISTĂ

Muzeul literaturii din Baku, Azerbaidjan. 1939 Arhitectura stalinistă a fost un curent apărut în URSS la mijlocul anilor 1930 și care a apus la mijlocul anilor 1950, fiind specific ambițiilor totalitare ale lui Iosif Stalin. Această arhitectură a îmbinat câteva stiluri, unite prin caractere comune, care deosebeau arhitectura stalinistă de celelalte curente arhitecturale din URSS (constructivismul, raționalismul) și din afară (preponderent modernismul). Rolul acesteia era monumentalismul clasic, care îmbina elemente din empire, eclicticism și art déco. După cel de-Al Doilea Război Mondial arhitectura stalinistă s-a extins, astfel, pătrunzând și în țările comuniste europene, Republica Populară Chineză și Republica Populară Democrată Coreeană. Exemplare minunate ale acestui stil în Europa putem găsi în republicile ex-sovietice, Polonia și România. Această arhitectură este prețuită de mulți iubitori de artă, slăvită de neo-naziștii și comuniștii ruși, dar și urâtă de susținătorii ...

The Bunget

Search This Blog