Skip to main content

MAȘINI VECHI AMERICANE ÎN PARIS



Parisul este acel tip de oraș unde poți găsi multe mașini din epoci diferite, fie Hotchkiss interbelic sau un ARO 10. Eu mă plimb des prin Paris și trebuie să spun că nu e atât de simplu să dai de mașini foarte burgheze, dar e posibil. Probabilitatea găsirii unui automobil de epocă este mai mare decât într-un oraș ordinar, cum ar fi Strasbourg. În Paris locuiesc mulți oameni bogați și astfel găsim multe frumuseți. Majoritatea frumusețelor pe roți sunt europene, iar cele de lux sunt de obicei britanice. Eu vă propun să priviți câteva automobile vechi americane (oldtimeri și youngtimeri) fotografiate de mine în Paris și împrejurimile acestuia.


1. Cadillac de Ville (1971-1984).




2. Ford Mustang (1964-1973).



3. Oldsmobile Custom Cruiser (1977-1987)



4. 1968 Ford Mustang.





5. 1957 Chevrolet Bel Air.



6. 1958 Cadillac Series 62.



7. Chevrolet Tahoe LT (1995-2000). 



Când vine vorba de mașini clasice americane, toți se gândesc în primul rând la cel mai celebru pony car, Ford Mustang. De fapt, asociația proprietarilor de mașini de epocă americane au doar Mustang-uri. 


8. Ford Mustang (1964-1973).



9.



10. Chevrolet El Camino (1964-1967).



11. Ford Probe (1989-1992).



12. Chevrolet Corvette C3 (1969-1982).



13. 1939 Plymouth Coupé.





14. Jeep Willys MB (1941-1945).



15. 1974 Checker Aerobus.





16. Ford Mustang (1964-1973).



17. 1953 Chevrolet Bel Air.



18. 1972 Ford Gran Torino.




19. Ford Thunderbird (1961-1963).




20. 1975 Chevrolet Monte Carlo.



21. Ford Mustang (1964-1973).



22. Buick Park Avenue (1991-1996).




23. Chrysler New Yorker (1967-1968).







24. Lincoln Continental (1970-1979).



25. Cadillac de Ville (1969-1970).



26. 1959 Cadillac Eldorado





27. Cadillac Eldorado (1954-1956).



28. Jeep Willys MB (1941-1945).



29. (?)



30. Chevrolet Impala (1971-1976).










Text de: Cătălin CREȚU

Foto: Cătălin CREȚU pentru Bunget Motors


© BUNGET 2016 



Comments

Popular posts from this blog

PROIECTUL SNOB: O LECȚIE DE LIMBĂ ȚIGĂNEASCĂ

Țigani căldărari lângă șatră. — Să trăiți! — Să trăiți! — Te aves bahtalo! (unui bărbat) / Te aves bahtali (unei femei) / Te aves bahtale! (mai multor indivizi) - („Să fii fericit, norocos!”) — Te aves i tu! („Să fii și tu!”) — Noapte bună! — Noapte bună!  — Mai lași ă riat! — Pe sastimaste! („Să fii sănătos!”) — Mulțumesc! — Să fii sănătos! — Nais tucă! (unui om) /  Nais tumengă! (mai multor oameni) — Pe sastimaste! — Cu te cheamă? — Mă cheamă Murșa / Patrina. — Sar bușios? — Me bușuiuvav Murșa / bușiov Patrina. — De unde ești? — Sunt din Chișinău. — Katar san? — Andai Kișinev sîm. — De-al cui? — Eu sunt fiul lui Iono / fiica lui Iono. — Kasko/kaski san? — Me sîm le Ionosko șeav / Ionoski șei. — Din ce neam eși tu? — Din neamul dukoni. — Anda ce vița san? — Andal dukoni. — Câți ani ai? — Douăzeci. — Sodengo san? (unui bărbat) / Sodenghi san? (unei femei) — Bișăngo. (bărbatul) / Bișănghi. (femeia) — Ești însurat / măritat...

ARHITECTURA FASCISTĂ ROMÂNĂ

Hala Națiunilor, București. 1938 Arhitectura fascistă în România a fost o arhitectură asemănătoare cu cea italiană, care făcea propagandă regalistă și care reprezenta progresul țării prin formele sale ultra-moderne și străine pentru România de atunci. Arhitectura fascistă a apărut în România în planul de sistematizare a capitalei din 1935. Construcțiile trebuiau să fie impunătoare, iar regalitatea să aibă o însemnătate mai mare în acest domeniu. Eu am găsit câteva clădiri care sunt niște exemple de arhitectură fascistă inspirată de la italieni sau germani. 1936 Gara se compune dintr-un pavilion principal, care constituie staţia de călători propriu-zisă, o cabină centrală de mişcare, un corp de gardă, precum şi un peron larg, în parte acoperit, de 70 m lungime, destinat pentru protejare împotriva intemperiilor. Primul exemplar este Gara Regală București-Băneasa. În anul 1935 Direcția Generală C.F.R. a hotărât să construiască două gări speciale, una situată în capita...

ARHITECTURA STALINISTĂ

Muzeul literaturii din Baku, Azerbaidjan. 1939 Arhitectura stalinistă a fost un curent apărut în URSS la mijlocul anilor 1930 și care a apus la mijlocul anilor 1950, fiind specific ambițiilor totalitare ale lui Iosif Stalin. Această arhitectură a îmbinat câteva stiluri, unite prin caractere comune, care deosebeau arhitectura stalinistă de celelalte curente arhitecturale din URSS (constructivismul, raționalismul) și din afară (preponderent modernismul). Rolul acesteia era monumentalismul clasic, care îmbina elemente din empire, eclicticism și art déco. După cel de-Al Doilea Război Mondial arhitectura stalinistă s-a extins, astfel, pătrunzând și în țările comuniste europene, Republica Populară Chineză și Republica Populară Democrată Coreeană. Exemplare minunate ale acestui stil în Europa putem găsi în republicile ex-sovietice, Polonia și România. Această arhitectură este prețuită de mulți iubitori de artă, slăvită de neo-naziștii și comuniștii ruși, dar și urâtă de susținătorii ...