PARIS. LOCUINȚE COLECTIVE POSTBELICE

Parisul este cunoscut ca fiind un oraș al burgheziei, al luxului și al aristocraților finuți, dar lucrurile se schimbă atunci când apare nevoia de gândire utilitară. Utilitatea a ajuns și în arhitectură, deschizând porțile spre un nou model de proiectare urbană, care trebuie să fie cât mai socială. În pofida faptului că eu susțin mai mult arhitectura art déco ca fiind adecvată, menită să domine în societatea contemporană, nu pot nega necesitatea unei arhitecturi mai utilitare.

Modernismul postbelic este influențat foarte mult de ultima fază a arhitecturii art déco, dar și de avangardă (constructivismul, futurismul, raționalismul, etc.). După cel de-Al Doilea Război Mondial a apărut necesitatea construirii rapide a unor locuințe. De fapt, situația este la fel ca cea de după Marele Război, când a apărut avangarda, mai cu seamă Bauhaus, cu soluții pentru criza locuințelor. Noile locuințe sunt exclusiv utilitare, fără ornamente sau forme bizare. În anii 1960, în timpului bumului industrial, în întreaga lume s-au construit blocuri moderniste a unei noi epoci, chiar și cu prețul demolării multor clădiri istorice.

Italie 13

Locuințele colective se construiau multe și toate parcă erau la fel. În Uniunea Sovietică se construiau locuințe colective de tip „hrușciovcă” (după numele prim-secretarului URSS, Nikita Hrușciov). Blocuri cu 2,3,4,5 etaje (în dependență de tipul localității) se construiau în toate republicile. În Republica Moldova s-au construit multe, chiar și în centrul orașelor. Designul urât nu i-a împiedicat pe urbaniști să le construiască în masă, iar starea de astăzi nu-i inspiră pe urbaniști să le modernizeze.

Parisul cu suburbiile sale a fost umplut de locuințe colective din acea epocă, însă, spre deosebire de cele sovietice, franțuzoaicele au fost bine păstrate, dar și proiectele au fost mai bogate (deși URSS se credea cea mai puternică țară). Pe lângă futurismul unor construcții fotografiate de Laurent Kronental prin suburbii, mai sunt și blocuri puțin mai simple.

Eu am decis să vă ofer oportunitatea de a vedea cum arată acest tip de construcții în Paris și împrejurimile lui. Fotografiile sunt făcute în diferite regiuni ale Parisului, dar și în unele suburbii. Vă las pe voi să decideți ce e frumos și ce nu.

Maison Alfort

Tolbiac

Tolbiac

Courbevoie

Ivry sur Seine

Alésia

Gambetta

Avenue Paul Doumer

Turnul Tokyo. Italie 13

Comments

PROIECTUL SNOB: O LECȚIE DE LIMBĂ ȚIGĂNEASCĂ

Țigani căldărari lângă șatră. — Să trăiți! — Să trăiți! — Te aves bahtalo! (unui bărbat) / Te aves bahtali (unei femei) / Te aves bahtale! (mai multor indivizi) - („Să fii fericit, norocos!”) — Te aves i tu! („Să fii și tu!”) — Noapte bună! — Noapte bună! — Mai lași ă riat! — Pe sastimaste! („Să fii sănătos!”) — Mulțumesc! — Să fii sănătos! — Nais tucă! (unui om) / Nais tumengă! (mai multor oameni) — Pe sastimaste! — Cu te cheamă? — Mă cheamă Murșa / Patrina. — Sar bușios? — Me bușuiuvav Murșa / bușiov Patrina. — De unde ești? — Sunt din Chișinău. — Katar san? — Andai Kișinev sîm. — De-al cui? — Eu sunt fiul lui Iono / fiica lui Iono. — Kasko/kaski san? — Me sîm le Ionosko șeav / Ionoski șei. — Din ce neam eși tu? — Din neamul dukoni. — Anda ce vița san? — Andal dukoni. — Câți ani ai? — Douăzeci. — Sodengo san? (unui bărbat) / Sodenghi san? (unei femei) — Bișăngo. (bărbatul) / Bișănghi. (femeia) — Ești însurat / măritat...

ARHITECTURA FASCISTĂ ROMÂNĂ

Hala Națiunilor, București. 1938 Arhitectura fascistă în România a fost o arhitectură asemănătoare cu cea italiană, care făcea propagandă regalistă și care reprezenta progresul țării prin formele sale ultra-moderne și străine pentru România de atunci. Arhitectura fascistă a apărut în România în planul de sistematizare a capitalei din 1935. Construcțiile trebuiau să fie impunătoare, iar regalitatea să aibă o însemnătate mai mare în acest domeniu. Eu am găsit câteva clădiri care sunt niște exemple de arhitectură fascistă inspirată de la italieni sau germani. 1936 Gara se compune dintr-un pavilion principal, care constituie staţia de călători propriu-zisă, o cabină centrală de mişcare, un corp de gardă, precum şi un peron larg, în parte acoperit, de 70 m lungime, destinat pentru protejare împotriva intemperiilor. Primul exemplar este Gara Regală București-Băneasa. În anul 1935 Direcția Generală C.F.R. a hotărât să construiască două gări speciale, una situată în capita...

ARHITECTURA STALINISTĂ

Muzeul literaturii din Baku, Azerbaidjan. 1939 Arhitectura stalinistă a fost un curent apărut în URSS la mijlocul anilor 1930 și care a apus la mijlocul anilor 1950, fiind specific ambițiilor totalitare ale lui Iosif Stalin. Această arhitectură a îmbinat câteva stiluri, unite prin caractere comune, care deosebeau arhitectura stalinistă de celelalte curente arhitecturale din URSS (constructivismul, raționalismul) și din afară (preponderent modernismul). Rolul acesteia era monumentalismul clasic, care îmbina elemente din empire, eclicticism și art déco. După cel de-Al Doilea Război Mondial arhitectura stalinistă s-a extins, astfel, pătrunzând și în țările comuniste europene, Republica Populară Chineză și Republica Populară Democrată Coreeană. Exemplare minunate ale acestui stil în Europa putem găsi în republicile ex-sovietice, Polonia și România. Această arhitectură este prețuită de mulți iubitori de artă, slăvită de neo-naziștii și comuniștii ruși, dar și urâtă de susținătorii ...

The Bunget

Search This Blog