JACOBUS HENDRIK PIERNEEF

Geloftekerk. 1938

Jacobus Hendrik Pierneef a fost un pictor peisagist sud-african, considerat ca fiind unul dintre cei mai iscusiți meșteri din Africa de Sud. Majoritatea peisajelor sunt din zona Înaltului Veld, ce fusese pentru mult timp sursă de inspirație pentru artist. Stilul lui Pierneef a fost reducerea și simplificarea peisajelor în structuri geometrice, folosind linii și culori pentru a prezenta o anumită armonie și ordine în natură.

Pierneef este de origine bură, astfel fiind unul dintre pilonii civilizației Africii Albe. Frumoasele peisaje prezintă realitatea unei epoci, dar și dragostea sa față de natură. În picturile sale figurează preponderent populația afrikanerilor (africanilor albi), iar localitățile pe care le picta uneori aparțineau tot albilor. Din aceste motive, munca pictorului este neglijată de mulți occidentali anti-colonialiști.

'n Sommersmiddag, Bosveld. 1928

Operele lui Pierneef sunt mai mult decât niște peisaje. Pierneef a reușit să construiască o imagine estetică a Africii de Sud. Este interesant să vezi cât de fină este reprezentarea unei țări atât de exotice într-o manieră atât de europeană. Anume chipul european îi dă farmec acestor lucrări.

În pofida europenismului operelor sale, în anii 1925-26 Pierneef și-a promovat arta și a studiat noi mișcări artistice. Totodată, acesta a avut o expoziție în Țările de Jos, unde picturile bușmenilor au atras atenția tuturor.

În anul 1933, Jacobus Hendrik Pierneef a lucrat asupra picturilor murale din South Africa House (Ambasada Africii de Sud din Piața Trafalgar, Londra). Șapte picturi murale au fost gate deja în anul 1934.

Munca lui Pierneef poate fi văzută în întreaga lume. În colecțiile publice poate fi văzut la Africana Museum, Durban Art Gallery, Johannesburg Art Gallery, King George VI Art Gallery, Pierneef Museum și Pretoria Art Gallery.

Hardekoolbome, Bosveld. 1945

Mont-aux-Sorces. 1925-1932

Text de: Cătălin CREȚU

Sursă: Wikimedia Commons

© BUNGET 2016

Comments

PROIECTUL SNOB: O LECȚIE DE LIMBĂ ȚIGĂNEASCĂ

Țigani căldărari lângă șatră. — Să trăiți! — Să trăiți! — Te aves bahtalo! (unui bărbat) / Te aves bahtali (unei femei) / Te aves bahtale! (mai multor indivizi) - („Să fii fericit, norocos!”) — Te aves i tu! („Să fii și tu!”) — Noapte bună! — Noapte bună! — Mai lași ă riat! — Pe sastimaste! („Să fii sănătos!”) — Mulțumesc! — Să fii sănătos! — Nais tucă! (unui om) / Nais tumengă! (mai multor oameni) — Pe sastimaste! — Cu te cheamă? — Mă cheamă Murșa / Patrina. — Sar bușios? — Me bușuiuvav Murșa / bușiov Patrina. — De unde ești? — Sunt din Chișinău. — Katar san? — Andai Kișinev sîm. — De-al cui? — Eu sunt fiul lui Iono / fiica lui Iono. — Kasko/kaski san? — Me sîm le Ionosko șeav / Ionoski șei. — Din ce neam eși tu? — Din neamul dukoni. — Anda ce vița san? — Andal dukoni. — Câți ani ai? — Douăzeci. — Sodengo san? (unui bărbat) / Sodenghi san? (unei femei) — Bișăngo. (bărbatul) / Bișănghi. (femeia) — Ești însurat / măritată? — Nu,

ARHITECTURA STALINISTĂ

Muzeul literaturii din Baku, Azerbaidjan. 1939 Arhitectura stalinistă a fost un curent apărut în URSS la mijlocul anilor 1930 și care a apus la mijlocul anilor 1950, fiind specific ambițiilor totalitare ale lui Iosif Stalin. Această arhitectură a îmbinat câteva stiluri, unite prin caractere comune, care deosebeau arhitectura stalinistă de celelalte curente arhitecturale din URSS (constructivismul, raționalismul) și din afară (preponderent modernismul). Rolul acesteia era monumentalismul clasic, care îmbina elemente din empire, eclicticism și art déco. După cel de-Al Doilea Război Mondial arhitectura stalinistă s-a extins, astfel, pătrunzând și în țările comuniste europene, Republica Populară Chineză și Republica Populară Democrată Coreeană. Exemplare minunate ale acestui stil în Europa putem găsi în republicile ex-sovietice, Polonia și România. Această arhitectură este prețuită de mulți iubitori de artă, slăvită de neo-naziștii și comuniștii ruși, dar și urâtă de susținătorii

ARHITECTURA FASCISTĂ ROMÂNĂ

Hala Națiunilor, București. 1938 Arhitectura fascistă în România a fost o arhitectură asemănătoare cu cea italiană, care făcea propagandă regalistă și care reprezenta progresul țării prin formele sale ultra-moderne și străine pentru România de atunci. Arhitectura fascistă a apărut în România în planul de sistematizare a capitalei din 1935. Construcțiile trebuiau să fie impunătoare, iar regalitatea să aibă o însemnătate mai mare în acest domeniu. Eu am găsit câteva clădiri care sunt niște exemple de arhitectură fascistă inspirată de la italieni sau germani. 1936 Gara se compune dintr-un pavilion principal, care constituie staţia de călători propriu-zisă, o cabină centrală de mişcare, un corp de gardă, precum şi un peron larg, în parte acoperit, de 70 m lungime, destinat pentru protejare împotriva intemperiilor. Primul exemplar este Gara Regală București-Băneasa. În anul 1935 Direcția Generală C.F.R. a hotărât să construiască două gări speciale, una situată în capita

The Bunget

Search This Blog