Școala Bauhaus a fost fondată de către arhitectul german Walter Gropius în orașul Weimar în anul 1919 (peste zece ani după înființarea orașului Tel-Aviv). În același an, Școala Bauhaus lansează Manifestul, unde arhitectura era numită drept element de bază în design. Totodată, stilul susținea tehnologiile ca fiind cel mai important element. În acea perioadă, betonul armat făcea parte din noile tehnologii și, negreșit, era folosit în construcția noilor clădiri.
În anul 2003 UNESCO a declarat orașul Tel-Aviv ca fiind orașul cu peste 4000 de clădiri Bauhaus. Doctrina Bauhaus a fost foarte populară în anii 1920 și 1930 când din Germania veneau arhitecți-evrei ca să construiască o lume nouă. Arhitecții veniți au studiat la Școala Bauhaus de Artă și Design. În Tel-Aviv aceștia au construit o mulțime de clădiri pentru toți evreii ce veneau din Europa, fugind de antisemitism. Arhitecții au creat un oraș frumos și utilitar.
Stilul arhitectural al Bauhausului urmează câteva reguli estetice: simplicitate, forme curate, pereți albi și lipsa decorațiunilor inutile. Toate clădirile sunt inspirate de ideea funcționalității. Cel mai frumos element al acestor clădiri este forma balcoanelor, care se aseamănă cu streamline modern sau modernismul paquebot din Europa și Statele Unite.
Deși numele de Orașul Alb s-a păstrat, Tel-Aviv este mai degrabă gri. Problema e că populația nu prea are grijă de aceste clădiri. Din acest motiv Tel-Aviv seamănă mai mult cu Bucureștiul, decât cu acel oraș alb din prima jumătate a secolului trecut. Din fericire, demolări în masă nu au loc, iar clădirile sunt apărate de UNESCO. Bucureștiul, cu modernismul său, nu se poate lăuda cu așa ceva.
Bauhaus a oferit orașului Tel-Aviv modelul, care putea fi utilizat pentru crearea unei ambianțe noi. Clădirile se puteau construi rapid și ieftin, iar pe timpul atmosferei socialiste din Palestina acelor vremuri, stilul a fost mai mult decât potrivit. Funcționalitatea a fost cel mai important element. Arhitectura trebuia adaptată la clima regiunii și din acest motiv toate clădirile erau de culoare albă. Elementul cheie al Bauhausului european sunt geamurile mari, care permite pătrunderea maximă a luminii, în timp ce clădirile israelite aveau geamuri mai mici și înfundate, pentru a reține căldura.
Balcoanele lungi, care-mi plac atât de mult, construite unul deasupra altuia, astfel astupându-se cu umbre, permit relaxarea maximă și oferă posibilitatea unei libere amenajări ale acestora. Ele mai ajută și la pătrunderea brizului în încăperi. În anii 1940, clădirile se construiau pe coloane, iar astfel, vântul pătrundea înlăuntru și răcorea încăperile.
Text de: Cătălin CREȚU
Sursă foto: Varlamov, Be in Israel
© BUNGET 2016
Comments
Post a Comment