REVOLUȚIA DIN OCTOMBRIE ȘI LGBT

Discursul lui Lenin către revoluționari

După Revoluția bolșevică din octombrie 1917, pe teritoriul fostului Imperiu Rus a început un experiment social-politic extrem de curajos. Experimentul ce a provocat lupte care au distrus o mulțime de vieți și au lăsat în urma lor un număr foarte mare de victime. Însă, la fel ca și orice alt eveniment de importanță istorică, Revoluția din octombrie a condus spre apariția unui șir de fenomene stranii și contradictorii. În domeniul politicii familiale primele decrete ale puterii sovietice s-au dovedit a fi mai progresive decât legislațiile din majoritatea țărilor occidentale. Căsnicia se declara printr-o instituție seculară în cadrul unui stat secular, nu bisericii. În anul 1920, Lenin a semnat decretul ce permitea avortul în instuțiile medicale prin voința femeii. Astfel Rusia a deveni prima țară din lume unde avortul a devenit legal.


Mai mult decât atât, s-a permis divorțul, iar femeile au primit statutul juridic egal cu cel al bărbatului. Iar până la urma urmei, bolșevicii au anulat persecutarea penală pentru homosexualitate în anul 1922 (lege care a fost reintrodusă mai târziu de către Stalin). În Germania pe acele vremuri homosexualitatea era pedepsită conform legii prin minim 5 ani de închisoare, iar în Marea Britanie se condamna la închisoare pe viață. 

Alexandra Kollontai

Cel mai important adept al dezlănțuirii sexuale a fost celebra comunistă și feministă, prima femeie diplomat, comisarul norodnic al Republicii Sovietice Federative Socialiste Ruse Alexandra Kollontai. Aceasta, urmând logica lui Engels și tratatului său vestit „Despre familie”, care sfărâma conceptul așa numitei familii tradiționale, lega chestiunea dragostei și sexualității de structura societății: „La toate etapel dezvoltării istorice societatea instaurează regulile ce definesc care formă a dragostei este „legală” (care corespund intereselor unui grup) și care dragoste este „ilegală” și păcătoasă (care contrazice interesele unei comunități).” 

Poziția ei față de chestiuna familiei și sexualității era susținută chiar și de Lev Troțki.

Cariera lui Gheorghii Cicerin, comisar al afacerilor externe în 1918-1930, este reprezentativă în acest proces. Atunci când s-a întors în Rusia după Revoluția bolșevică, Cicerin a fost numit de către Troțki ca fiind deputat în negocierile Tratatului de la Brest-Litovsk, după care a devenit comisar al afacerilor externe în mai 1918. Astfel, Cicerin, fiind homosexual deschis, a fost reprezentant al statului sovietic pe arena mondială.

Gheorgii Cicerin

Din păcate, aceste schimbări și politica dură bolșevică care tindea să schimbe moralitatea societății s-a terminat și a pierdut atunci când Stalin a devenit conducătorul statului. Putem doar să ne imaginăm unde am fi ajuns acum, dacă URSS ar fi mers pe altă cale, și, negreșit, nu s-ar transformat în simbolul tuturor lucrurilor cu care lupta Revoluția din octombrie.







Text de: Cătălin CREȚU


© BUNGET 2016