PICTORII PICTÎND: MONET, MATISSE, RENOIR, KANDINSKY

Cadre documentare rare cu marii pictori filmate în timp ce aceștia pictează.

Henri Matisse

În fragmentul preluat din filmul de scurt metraj, filmat în anul 1946 în studioul pictorului din Nița, Henri Matisse pictează cu cărbune portretul nepotului său Gerard și meditează asupra picturii și artei.

În aceste cadre, Matisse demonstrează procesul creării unuia dintre colajele sale.

Claude Monet

Unica filmare a lui Claude Monet s-a făcut în anul 1915. Aici vă prezentăm un fragment din filmul patriotic a lui Sacha Guitry, în care acesta îi filma pe cei mai faimoși oameni ai Franței: Rodin, Edmond Rostand, Sarah Bernhardt și alții. În cadrele respective Monet discută cu Guitry, apoi pictează în grădină.

Pierre-Auguste Renoir

Încă un fragment din același fil. Renoir are 74 de ani. Dânsul deja de 15 ani suferă de artrită reumatoidă, iar după paraliciul din 1912, e legat de scaunul cu rotile pentru totdeauna. Periuța i-o pune în mână fiul de 14, Claude. Filmarea a avut loc în vila Colette, din orășelul Cagnes-sur-Mer. „Timpul pentru filmări a fost ales greșit, - va accentua biograful Sacha Guitry. Anume în acea zi trebuia să fie înmormântată soția lui Renoir”.

Vassily Kandinsky

Fragment din filmul documentar a lui Hans Cürlis din 1926. Kandinsky avea 60 de ani și preda la Bauhaus.

Text de: Cătălin CREȚU

Sursă: Iconic Artists at Work. Open Culture

© BUNGET 2016

Comments

PROIECTUL SNOB: O LECȚIE DE LIMBĂ ȚIGĂNEASCĂ

Țigani căldărari lângă șatră. — Să trăiți! — Să trăiți! — Te aves bahtalo! (unui bărbat) / Te aves bahtali (unei femei) / Te aves bahtale! (mai multor indivizi) - („Să fii fericit, norocos!”) — Te aves i tu! („Să fii și tu!”) — Noapte bună! — Noapte bună! — Mai lași ă riat! — Pe sastimaste! („Să fii sănătos!”) — Mulțumesc! — Să fii sănătos! — Nais tucă! (unui om) / Nais tumengă! (mai multor oameni) — Pe sastimaste! — Cu te cheamă? — Mă cheamă Murșa / Patrina. — Sar bușios? — Me bușuiuvav Murșa / bușiov Patrina. — De unde ești? — Sunt din Chișinău. — Katar san? — Andai Kișinev sîm. — De-al cui? — Eu sunt fiul lui Iono / fiica lui Iono. — Kasko/kaski san? — Me sîm le Ionosko șeav / Ionoski șei. — Din ce neam eși tu? — Din neamul dukoni. — Anda ce vița san? — Andal dukoni. — Câți ani ai? — Douăzeci. — Sodengo san? (unui bărbat) / Sodenghi san? (unei femei) — Bișăngo. (bărbatul) / Bișănghi. (femeia) — Ești însurat / măritată? — Nu,

ARHITECTURA STALINISTĂ

Muzeul literaturii din Baku, Azerbaidjan. 1939 Arhitectura stalinistă a fost un curent apărut în URSS la mijlocul anilor 1930 și care a apus la mijlocul anilor 1950, fiind specific ambițiilor totalitare ale lui Iosif Stalin. Această arhitectură a îmbinat câteva stiluri, unite prin caractere comune, care deosebeau arhitectura stalinistă de celelalte curente arhitecturale din URSS (constructivismul, raționalismul) și din afară (preponderent modernismul). Rolul acesteia era monumentalismul clasic, care îmbina elemente din empire, eclicticism și art déco. După cel de-Al Doilea Război Mondial arhitectura stalinistă s-a extins, astfel, pătrunzând și în țările comuniste europene, Republica Populară Chineză și Republica Populară Democrată Coreeană. Exemplare minunate ale acestui stil în Europa putem găsi în republicile ex-sovietice, Polonia și România. Această arhitectură este prețuită de mulți iubitori de artă, slăvită de neo-naziștii și comuniștii ruși, dar și urâtă de susținătorii

ARHITECTURA FASCISTĂ ROMÂNĂ

Hala Națiunilor, București. 1938 Arhitectura fascistă în România a fost o arhitectură asemănătoare cu cea italiană, care făcea propagandă regalistă și care reprezenta progresul țării prin formele sale ultra-moderne și străine pentru România de atunci. Arhitectura fascistă a apărut în România în planul de sistematizare a capitalei din 1935. Construcțiile trebuiau să fie impunătoare, iar regalitatea să aibă o însemnătate mai mare în acest domeniu. Eu am găsit câteva clădiri care sunt niște exemple de arhitectură fascistă inspirată de la italieni sau germani. 1936 Gara se compune dintr-un pavilion principal, care constituie staţia de călători propriu-zisă, o cabină centrală de mişcare, un corp de gardă, precum şi un peron larg, în parte acoperit, de 70 m lungime, destinat pentru protejare împotriva intemperiilor. Primul exemplar este Gara Regală București-Băneasa. În anul 1935 Direcția Generală C.F.R. a hotărât să construiască două gări speciale, una situată în capita

The Bunget

Search This Blog