LOUIS LOZOWICK ― LITOGRAFUL COMUNIST

Lozowick a fost un evreu rus emigrat care și-a petrecut cea mai mare parte a vieții sale în Statele Unite al Americii. Născut în anul 1892 înafara Kievului, atunci parte a Imperiului Rus, Lozowick a scăpat de pogromul Sutimii Negre din anii 1905 mutându-se la New York în anul 1906. El a continuat să se antreneze ca artist și a lucrat ca ilustrator până la Revoluția din octombrie anului 1917, când a trecut de partea ideilor marxiste.

Acesta a contribuit frecvent la publicații periodice ca Broom și Transition. Lozowick a ajutat la fondare revistei New Masses în anul 1926. Un an mai târziu, după procesul infam al imigranților Sacco și Vanzetti, Lozowick a proiectat o copertă foarte constructivistă pentru a comemora martiriul lor. Înainte de aceasta, dânsul deja începuse o serie de litografii cu portretizarea marilor orașe industriale americane în contraste îndrăznețe. Fiecare pictură a fost numită pur și simplu după orașele pe care le prezintă: New York, Chicago, Pittsburgh, Cleveland, Detroit, etc.

Uneori acesta picta versiuni ale acestor peisaje urbane stilizate. Alegerea sa de culori amintea de alți artiști din mișcarea precizionistă. Putem compara, de exemplu, lucrarea sa Cleveland (1927) cu Industrial Scene (1930) de pictorul precizionist Miklos Suba. Pe parcursul călătoriei sale în Kârgâzstan, Lozowick a înfățișat o construcție sovietică din Asia Centrală asemănătoare cu cele industriale americane ale lui. Similaritățile sunt izbitoare peste tot.

După atrocitățile celui de-Al Treilea Imperiu German, cunoscute în 1945, Lozowick a început să sprijine Zionismul. Distrus de pierderea multor prieteni și rude, acesta a donat o mulțime de bani pentru Israel. Pentru asta, acesta a apărut și într-un pamflet care circula virulent datorită senatorului anticomunist și antisemit Jack Tenney, The Zionist Network.

Text de: Cătălin CREȚU

Sursă: The Charnel House.

© BUNGET 2016

Comments

PROIECTUL SNOB: O LECȚIE DE LIMBĂ ȚIGĂNEASCĂ

Țigani căldărari lângă șatră. — Să trăiți! — Să trăiți! — Te aves bahtalo! (unui bărbat) / Te aves bahtali (unei femei) / Te aves bahtale! (mai multor indivizi) - („Să fii fericit, norocos!”) — Te aves i tu! („Să fii și tu!”) — Noapte bună! — Noapte bună! — Mai lași ă riat! — Pe sastimaste! („Să fii sănătos!”) — Mulțumesc! — Să fii sănătos! — Nais tucă! (unui om) / Nais tumengă! (mai multor oameni) — Pe sastimaste! — Cu te cheamă? — Mă cheamă Murșa / Patrina. — Sar bușios? — Me bușuiuvav Murșa / bușiov Patrina. — De unde ești? — Sunt din Chișinău. — Katar san? — Andai Kișinev sîm. — De-al cui? — Eu sunt fiul lui Iono / fiica lui Iono. — Kasko/kaski san? — Me sîm le Ionosko șeav / Ionoski șei. — Din ce neam eși tu? — Din neamul dukoni. — Anda ce vița san? — Andal dukoni. — Câți ani ai? — Douăzeci. — Sodengo san? (unui bărbat) / Sodenghi san? (unei femei) — Bișăngo. (bărbatul) / Bișănghi. (femeia) — Ești însurat / măritată? — Nu,

ARHITECTURA STALINISTĂ

Muzeul literaturii din Baku, Azerbaidjan. 1939 Arhitectura stalinistă a fost un curent apărut în URSS la mijlocul anilor 1930 și care a apus la mijlocul anilor 1950, fiind specific ambițiilor totalitare ale lui Iosif Stalin. Această arhitectură a îmbinat câteva stiluri, unite prin caractere comune, care deosebeau arhitectura stalinistă de celelalte curente arhitecturale din URSS (constructivismul, raționalismul) și din afară (preponderent modernismul). Rolul acesteia era monumentalismul clasic, care îmbina elemente din empire, eclicticism și art déco. După cel de-Al Doilea Război Mondial arhitectura stalinistă s-a extins, astfel, pătrunzând și în țările comuniste europene, Republica Populară Chineză și Republica Populară Democrată Coreeană. Exemplare minunate ale acestui stil în Europa putem găsi în republicile ex-sovietice, Polonia și România. Această arhitectură este prețuită de mulți iubitori de artă, slăvită de neo-naziștii și comuniștii ruși, dar și urâtă de susținătorii

ARHITECTURA FASCISTĂ ROMÂNĂ

Hala Națiunilor, București. 1938 Arhitectura fascistă în România a fost o arhitectură asemănătoare cu cea italiană, care făcea propagandă regalistă și care reprezenta progresul țării prin formele sale ultra-moderne și străine pentru România de atunci. Arhitectura fascistă a apărut în România în planul de sistematizare a capitalei din 1935. Construcțiile trebuiau să fie impunătoare, iar regalitatea să aibă o însemnătate mai mare în acest domeniu. Eu am găsit câteva clădiri care sunt niște exemple de arhitectură fascistă inspirată de la italieni sau germani. 1936 Gara se compune dintr-un pavilion principal, care constituie staţia de călători propriu-zisă, o cabină centrală de mişcare, un corp de gardă, precum şi un peron larg, în parte acoperit, de 70 m lungime, destinat pentru protejare împotriva intemperiilor. Primul exemplar este Gara Regală București-Băneasa. În anul 1935 Direcția Generală C.F.R. a hotărât să construiască două gări speciale, una situată în capita

The Bunget

Search This Blog