Skip to main content

MINIMARȚI TALKS: COOBER PEDY



În partea centrală a statului Australia de Sud, în deșertul Victoria se găsește orășelul minier Coober Pedy. Denumirea de Coober Pedy se traduce din limba aborigenilor australieni (kupa piti) ca „peștera omului alb” sau „omul alb sub pământ”. Acesta este unul dintre cele mai puțin populate locuri din Australia și e cunoscut ca fiind orașul în care majoritatea populației locuiește sub pământ din cauza căldurii insuportabile.

La prima vedere se pare că Coober Pedy arată ca un oarecare alt orășel minier. Drumurile de pietriș se întind pe întregul teritoriu al orășelului. Dar nu se văd nici turnuri și nici prea multe clădiri.



Primii locuitori ai orășelului au înțeles că se poate trăi și sub pământ, într-un fel de bordeie din peșterile miniere ce rămăsese după extragerea mineralelor. Locuințele au dormitoare, bucătării și băi situate chiar în peșteri. 

În interiorul locuințelor se păstrează temperatura optimală în timp ce la suprafață temperatura este în jur la 40 de grade (maximum 55). Familiile minierilor locuiesc în confort. Majoritatea locuințelor sunt largi, iar unele sunt chiar luxoase. 




Coober Pedy se află pe lista destinațiilor turistice din Australia. Majoritatea locurilor turistice sunt situate sub pământ. Magazinele, școlile, cafenelele, barurile, bisericile sunt situate sub pământ. Există și o biserică ortodoxă sârbă care e cel mai vizitat loc din orășel.

În regiunea Coober Pedy aproape că nu cresc plante. În anul 2012 în regiune s-au făcut experimente pentru expediții pe Marte.







Text de: Cătălin CREȚU
Sursă: Pikabu


Comments

Popular posts from this blog

PROIECTUL SNOB: O LECȚIE DE LIMBĂ ȚIGĂNEASCĂ

Țigani căldărari lângă șatră. — Să trăiți! — Să trăiți! — Te aves bahtalo! (unui bărbat) / Te aves bahtali (unei femei) / Te aves bahtale! (mai multor indivizi) - („Să fii fericit, norocos!”) — Te aves i tu! („Să fii și tu!”) — Noapte bună! — Noapte bună!  — Mai lași ă riat! — Pe sastimaste! („Să fii sănătos!”) — Mulțumesc! — Să fii sănătos! — Nais tucă! (unui om) /  Nais tumengă! (mai multor oameni) — Pe sastimaste! — Cu te cheamă? — Mă cheamă Murșa / Patrina. — Sar bușios? — Me bușuiuvav Murșa / bușiov Patrina. — De unde ești? — Sunt din Chișinău. — Katar san? — Andai Kișinev sîm. — De-al cui? — Eu sunt fiul lui Iono / fiica lui Iono. — Kasko/kaski san? — Me sîm le Ionosko șeav / Ionoski șei. — Din ce neam eși tu? — Din neamul dukoni. — Anda ce vița san? — Andal dukoni. — Câți ani ai? — Douăzeci. — Sodengo san? (unui bărbat) / Sodenghi san? (unei femei) — Bișăngo. (bărbatul) / Bișănghi. (femeia) — Ești însurat / măritată? — Nu,

ARHITECTURA STALINISTĂ

Muzeul literaturii din Baku, Azerbaidjan. 1939 Arhitectura stalinistă a fost un curent apărut în URSS la mijlocul anilor 1930 și care a apus la mijlocul anilor 1950, fiind specific ambițiilor totalitare ale lui Iosif Stalin. Această arhitectură a îmbinat câteva stiluri, unite prin caractere comune, care deosebeau arhitectura stalinistă de celelalte curente arhitecturale din URSS (constructivismul, raționalismul) și din afară (preponderent modernismul). Rolul acesteia era monumentalismul clasic, care îmbina elemente din empire, eclicticism și art déco. După cel de-Al Doilea Război Mondial arhitectura stalinistă s-a extins, astfel, pătrunzând și în țările comuniste europene, Republica Populară Chineză și Republica Populară Democrată Coreeană. Exemplare minunate ale acestui stil în Europa putem găsi în republicile ex-sovietice, Polonia și România. Această arhitectură este prețuită de mulți iubitori de artă, slăvită de neo-naziștii și comuniștii ruși, dar și urâtă de susținătorii

ARHITECTURA FASCISTĂ ROMÂNĂ

Hala Națiunilor, București. 1938 Arhitectura fascistă în România a fost o arhitectură asemănătoare cu cea italiană, care făcea propagandă regalistă și care reprezenta progresul țării prin formele sale ultra-moderne și străine pentru România de atunci. Arhitectura fascistă a apărut în România în planul de sistematizare a capitalei din 1935. Construcțiile trebuiau să fie impunătoare, iar regalitatea să aibă o însemnătate mai mare în acest domeniu. Eu am găsit câteva clădiri care sunt niște exemple de arhitectură fascistă inspirată de la italieni sau germani. 1936 Gara se compune dintr-un pavilion principal, care constituie staţia de călători propriu-zisă, o cabină centrală de mişcare, un corp de gardă, precum şi un peron larg, în parte acoperit, de 70 m lungime, destinat pentru protejare împotriva intemperiilor. Primul exemplar este Gara Regală București-Băneasa. În anul 1935 Direcția Generală C.F.R. a hotărât să construiască două gări speciale, una situată în capita