«Așa s-a întâmplat că am fost nevoit să-i fac o favoare lui Tzara. România avea nevoie de soldați. Tzara a primit un ordin de a se prezenta la comisia de recrutare. Dar... unul dintre psihiatrii din Zurich i-a înmânat un certificat: Dementia praecox. Cu acest certificat Tzara trebuia să se ducă la comisia din Berna. Eu trebuia să-l conduc. În drum spre comisie, noi am citit ce-a scris psihiatrul despre Tristan: ne-am amuzat. Ca dovadă pentru demența pacientului său, psihiatrul a citat din poeziile acestuia, care era foarte convingătoare. Medicii români l-au recunoscut inapt pentru serviciul militar. Eu l-am condus pe Tristan spre ieșire. Dar la ușă acesta s-a întors și a strigat tare ”Rahat” și ca o continuare celor spuse a adăugat ”Dada”», — din amintirile lui Friedrich Glauser.
5 negroaice în autombil
au explodat
și s-au împrăștiat în 5 părți în direcția
degetelor mele
când am pus mâna la piept
ca să mă rog lui Dumnezeu
(câteodată)
în jurul capului meu
lumina cețoasă
vechilor
păsări de lună.
ce fel de drum ne desparte
eu de-a lungul lui îmi întind cu mâna gândurile
în vârful unghiilor sunt pictate flori
și scopul drumului floarea și mergeți împreună el și tu
Traduceri de: Cătălin CREȚU
RBT 2015
(c)
Comments
Post a Comment