ARCHITECTURE TIME: STAȚIILE DE AUTOBUZ SOVIETICE

SOVIET BUS STOPS. Christopher Herwig.

Fuel. Londra. 2015.

Fotograful canadian Christopher Herwig a călătorit prin toate țările fostei Uniuni Sovietice pentru a fotografia stațiile de auzobuz din secolul trecut. Pentru prima ediție limitată a albumului său, Herwig a adunat bani pe Kickstarter (și a obținut o sumă de cinci ori mai mare decât cea cerută). După un an de la publicație, fotografiile sale au devenit virale pe bloguri și rețele de socializare, transformând acest proiect într-un anumit cult.

Stații de diferite forme din Caucaz, Kârgâzstan, Tadjikistan et caetera. Chiar și cele cu mozaice din Moldova sau frescile de pe pereții de beton. Aceste structuri sunt atrăgătoare prin diferența lor și frumusețea lor extraterestră. Din acest motiv proiectul a avut succes.
Evident că singurătatea acestor monumente ce stau într-un fel de ”nicăunde”, în mijlocul unor pustietăți, face ca aceste structuri să pară extraterestre, părând să nu aparțină unei epoci istorice anumite, ci unei alte lumi.

Mie mereu mi-au plăcut viziunile perverse arhitecturale din sovmod, care par să se separe de un anumit esteticism, de anumite concepte, transformând sovmodul într-o mișcare revoluționară. Deși proiecte asemenea celor lui Moisei Ginsburg existau și în Occident, ambianța crea un nou concept. Stațiile moldovenești ornamentate într-un stil apropiat celui etnic, deși în modul realismului socialist, sunt niște monumente de arhitectură ce trebuiesc restaurate și conservate.

Albumul lui Herwig este unul nemaipomenit, iar ideea e una bună, pentru că ne punem să atragem atenția la astfel de mărunțișuri ca stațiile de autobuz, care pot fi și ele deosebite. Vă recomand să faceți cunoștință cu lucrările lui, dacă nu ați făcut-o până acum.

Text de: Cătălin CREȚU
Sursă: herwigphoto.com

RBT 2015

(c)

Comments

PROIECTUL SNOB: O LECȚIE DE LIMBĂ ȚIGĂNEASCĂ

Țigani căldărari lângă șatră. — Să trăiți! — Să trăiți! — Te aves bahtalo! (unui bărbat) / Te aves bahtali (unei femei) / Te aves bahtale! (mai multor indivizi) - („Să fii fericit, norocos!”) — Te aves i tu! („Să fii și tu!”) — Noapte bună! — Noapte bună! — Mai lași ă riat! — Pe sastimaste! („Să fii sănătos!”) — Mulțumesc! — Să fii sănătos! — Nais tucă! (unui om) / Nais tumengă! (mai multor oameni) — Pe sastimaste! — Cu te cheamă? — Mă cheamă Murșa / Patrina. — Sar bușios? — Me bușuiuvav Murșa / bușiov Patrina. — De unde ești? — Sunt din Chișinău. — Katar san? — Andai Kișinev sîm. — De-al cui? — Eu sunt fiul lui Iono / fiica lui Iono. — Kasko/kaski san? — Me sîm le Ionosko șeav / Ionoski șei. — Din ce neam eși tu? — Din neamul dukoni. — Anda ce vița san? — Andal dukoni. — Câți ani ai? — Douăzeci. — Sodengo san? (unui bărbat) / Sodenghi san? (unei femei) — Bișăngo. (bărbatul) / Bișănghi. (femeia) — Ești însurat / măritată? — Nu,

ARHITECTURA STALINISTĂ

Muzeul literaturii din Baku, Azerbaidjan. 1939 Arhitectura stalinistă a fost un curent apărut în URSS la mijlocul anilor 1930 și care a apus la mijlocul anilor 1950, fiind specific ambițiilor totalitare ale lui Iosif Stalin. Această arhitectură a îmbinat câteva stiluri, unite prin caractere comune, care deosebeau arhitectura stalinistă de celelalte curente arhitecturale din URSS (constructivismul, raționalismul) și din afară (preponderent modernismul). Rolul acesteia era monumentalismul clasic, care îmbina elemente din empire, eclicticism și art déco. După cel de-Al Doilea Război Mondial arhitectura stalinistă s-a extins, astfel, pătrunzând și în țările comuniste europene, Republica Populară Chineză și Republica Populară Democrată Coreeană. Exemplare minunate ale acestui stil în Europa putem găsi în republicile ex-sovietice, Polonia și România. Această arhitectură este prețuită de mulți iubitori de artă, slăvită de neo-naziștii și comuniștii ruși, dar și urâtă de susținătorii

ARHITECTURA FASCISTĂ ROMÂNĂ

Hala Națiunilor, București. 1938 Arhitectura fascistă în România a fost o arhitectură asemănătoare cu cea italiană, care făcea propagandă regalistă și care reprezenta progresul țării prin formele sale ultra-moderne și străine pentru România de atunci. Arhitectura fascistă a apărut în România în planul de sistematizare a capitalei din 1935. Construcțiile trebuiau să fie impunătoare, iar regalitatea să aibă o însemnătate mai mare în acest domeniu. Eu am găsit câteva clădiri care sunt niște exemple de arhitectură fascistă inspirată de la italieni sau germani. 1936 Gara se compune dintr-un pavilion principal, care constituie staţia de călători propriu-zisă, o cabină centrală de mişcare, un corp de gardă, precum şi un peron larg, în parte acoperit, de 70 m lungime, destinat pentru protejare împotriva intemperiilor. Primul exemplar este Gara Regală București-Băneasa. În anul 1935 Direcția Generală C.F.R. a hotărât să construiască două gări speciale, una situată în capita

The Bunget

Search This Blog