PROIECTUL SNOB: REFUGIAȚII ȘI TOLERANTOCRAȚIA

De fapt, criza cu refugiații nu reprezintă doar consecințele eșecului politicii migraționiste. Acesta este prima criză adevărată a democrației europene.

Ideea e că în ultimele decenii cei de dreapta nu sunt ascultați. După reformarea spectrului politic de dreapta și aparația mișcării național-democratice destul de populare, aceștia au început să atragă mulți adepți și să primească destul de multă susținere. Discursul politic dominant în Europa este cel de stânga și umanistic, și aici vorbim deja despre o tradiție, nu despre o multipolaritate politică. Cei de dreapta pot cât vor să-și demonstreze succesele la alegeri, dar atâta timp cât alegătorilor le este rușine să spună pentru cine votează, aceasta nu va schimba scepticismul public față de retorica de dreapta.

Nu e de mirare că din toate țările anume Germania se împotrivește înălbirii retoricii de dreapta. Pentru nemți este important să nu primească refugiați, ci să arate atitudinea pozitivă față de aceștia. Ei cred că acest show îl va urmări întreaga lume. Aceasta, negreșit, nu anuleză faptul că antinazismul a devenit o modă pentru generația tânără germană. Cei mai învârstă nu se joacă cu această modă, ceea ce face ca ideile unei societăți normale să nu moară. Problema occidentului e că orice declarații dure la adresa acestor imigranți ilegali sunt imediat etichetate ca fiind rasiste.

Nici presa, nici politicienii nu demonstrează nici o flexibilitate. Ei nu încearcă să cântărească "pro" și "contra". Ei nu încearcă să găsească un compromis între cei de stângă și cei de dreapta, ci pur și simplu ignoră opiniile opuse uitând că de fapt democrația este o metodă, nu un punct de vedere.

Democrația în Europa va fi atunci când cei de dreapta vor fi ascultați. Nu când li se va da dreptul la cuvânt fiind obligați de câștigul alegerilor (în cazul unei minuni), ci anume ascultați , ca pe niște parteneri de discuție. Trebuie notate rațional argumentele acestora, iar în cazul unor prăpastii în gândire, de căutat compromisuri. Nu-i exclus că politicienii înțeleg asta, dar continuă linia dură din cauza ideii. Atunci putem spune ferm că idealul european este într-un grav pericol acum.

Text de: Cătălin Crețu

RBT 2015

(c)

Comments

PROIECTUL SNOB: O LECȚIE DE LIMBĂ ȚIGĂNEASCĂ

Țigani căldărari lângă șatră. — Să trăiți! — Să trăiți! — Te aves bahtalo! (unui bărbat) / Te aves bahtali (unei femei) / Te aves bahtale! (mai multor indivizi) - („Să fii fericit, norocos!”) — Te aves i tu! („Să fii și tu!”) — Noapte bună! — Noapte bună! — Mai lași ă riat! — Pe sastimaste! („Să fii sănătos!”) — Mulțumesc! — Să fii sănătos! — Nais tucă! (unui om) / Nais tumengă! (mai multor oameni) — Pe sastimaste! — Cu te cheamă? — Mă cheamă Murșa / Patrina. — Sar bușios? — Me bușuiuvav Murșa / bușiov Patrina. — De unde ești? — Sunt din Chișinău. — Katar san? — Andai Kișinev sîm. — De-al cui? — Eu sunt fiul lui Iono / fiica lui Iono. — Kasko/kaski san? — Me sîm le Ionosko șeav / Ionoski șei. — Din ce neam eși tu? — Din neamul dukoni. — Anda ce vița san? — Andal dukoni. — Câți ani ai? — Douăzeci. — Sodengo san? (unui bărbat) / Sodenghi san? (unei femei) — Bișăngo. (bărbatul) / Bișănghi. (femeia) — Ești însurat / măritat...

ARHITECTURA STALINISTĂ

Muzeul literaturii din Baku, Azerbaidjan. 1939 Arhitectura stalinistă a fost un curent apărut în URSS la mijlocul anilor 1930 și care a apus la mijlocul anilor 1950, fiind specific ambițiilor totalitare ale lui Iosif Stalin. Această arhitectură a îmbinat câteva stiluri, unite prin caractere comune, care deosebeau arhitectura stalinistă de celelalte curente arhitecturale din URSS (constructivismul, raționalismul) și din afară (preponderent modernismul). Rolul acesteia era monumentalismul clasic, care îmbina elemente din empire, eclicticism și art déco. După cel de-Al Doilea Război Mondial arhitectura stalinistă s-a extins, astfel, pătrunzând și în țările comuniste europene, Republica Populară Chineză și Republica Populară Democrată Coreeană. Exemplare minunate ale acestui stil în Europa putem găsi în republicile ex-sovietice, Polonia și România. Această arhitectură este prețuită de mulți iubitori de artă, slăvită de neo-naziștii și comuniștii ruși, dar și urâtă de susținătorii ...

ARHITECTURA FASCISTĂ ROMÂNĂ

Hala Națiunilor, București. 1938 Arhitectura fascistă în România a fost o arhitectură asemănătoare cu cea italiană, care făcea propagandă regalistă și care reprezenta progresul țării prin formele sale ultra-moderne și străine pentru România de atunci. Arhitectura fascistă a apărut în România în planul de sistematizare a capitalei din 1935. Construcțiile trebuiau să fie impunătoare, iar regalitatea să aibă o însemnătate mai mare în acest domeniu. Eu am găsit câteva clădiri care sunt niște exemple de arhitectură fascistă inspirată de la italieni sau germani. 1936 Gara se compune dintr-un pavilion principal, care constituie staţia de călători propriu-zisă, o cabină centrală de mişcare, un corp de gardă, precum şi un peron larg, în parte acoperit, de 70 m lungime, destinat pentru protejare împotriva intemperiilor. Primul exemplar este Gara Regală București-Băneasa. În anul 1935 Direcția Generală C.F.R. a hotărât să construiască două gări speciale, una situată în capita...

The Bunget

Search This Blog