DARKSIDE I

Cu zeul absent alerg printre munţi
creat din fier forjat şi istorii amare
culegând accesibil capete şi frunţi
pe care vizibil le calc în picioare
cu spirit identic celui eu de mâine
glorific tăcerea armelor letale
ca să pătrund în timp şi-asculţi
cum cade durerea pământului-n mare.
Lovesc din nou acuzat că sunt snob 
cu dublă sau triplă personalitate 
eu strâng pumnii pregătit să lupt
cu timpul cu genericul în efemeritate
şi poate
o să fiu în veci auzit
cu voci diferite ce strigă-n timpane
cum merge poezia fără flow
peste oamenii cretini şi-ale lor ciolane.
În consecinţă, la agravarea stării
voi fi cel ce aude şi vede puterea
urmând aşteptările de natură spirituală
care va scoate din lanţurile vremii tăcerea.
Sunt simplu şi practic în al meu anturaj
nu sunt demodat dar cu fals ambalaj
nu pretind a fi în conflict grav cu zeii
dar cred şi ştiu că sunt luptător al ideii.
Nu mă consider poet aflat în transcendenţă
ce scapă de lumea meschină în decadenţă
amplific, purific şi scot la iveală
retragerea strategică a unui soi de mardeală.
Model al omului contemporan ce vorbeşte
indică, acuză, respiră, trăieşte
rămas fidel unui soi de dizidenţă
aruncă rime despre tot ce iubeşte
urăşte.
Şi dacă ar fi fost loc de mai multă vrăjeală
atunci rimele astea nu-s pentru ultima oară
atunci lumea are dreptul firesc să suspine
şi să-şi bage picioarele-n rimele mele cretine.


Text de: Cătălin Creţu

RBT 2015 (c)