Skip to main content

ANII '100



Cursa înarmării continuă 
împodobită de un conflict armat dintre idei şi generaţii
care se distrug prin ură şi orgoliu
care provoacă zeci de altercaţii
unde moare dragostea naturală
scufundată-n sânge 
'n lacrimi
chinuită de interdependenţa mondială
şi nenumărate patimi
ale luptătorilor adevăraţi
care simt devastatoarea ură
cum creează o lume scufundată în dezmăţ şi băutură.

Micul prinţ nu mai pare inteligent
iar ceea ce era frumos acum este uitat
apare o lume înfăşurată-n drapelul alb
de după care se împuşcă neîncetat
minţind propriile iluzii
creând o nouă stare
ce nu va exista mult timp
care cade din picioare
şi nişte strune mai distorsionate strigă
că ne-am tâmpit cu toţii
puţin ritm urban stradal
în luptă cu sistemul corupt
în luptă cu mafioţii
şi apare alt peisaj
în care lumea are voinţă
şi libertatea este ţelul
ce ne determină ca fiinţe
în pofida lucrurilor rele
şi ale vorbelor deşarte
trăim şi noi căci vrem să fie bine
pentru că facem arte.

Anii decepţiei şi grozăviilor dezmăţate
ridică omenirea-ntr-o lume plină
de visuri reale
şi pătate
de trecutul terifiant 
care fără nicio dificultate 
a dispărut în zare
iar noi 
cei din generaţia anilor 100
suntem mândri de ce facem
căci judecata oldfagilor e sumbră
şi avem alte haine să ne toarcem.


Text de: Cătălin Creţu

RBT 2015 ©



Comments

Popular posts from this blog

PROIECTUL SNOB: O LECȚIE DE LIMBĂ ȚIGĂNEASCĂ

Țigani căldărari lângă șatră. — Să trăiți! — Să trăiți! — Te aves bahtalo! (unui bărbat) / Te aves bahtali (unei femei) / Te aves bahtale! (mai multor indivizi) - („Să fii fericit, norocos!”) — Te aves i tu! („Să fii și tu!”) — Noapte bună! — Noapte bună!  — Mai lași ă riat! — Pe sastimaste! („Să fii sănătos!”) — Mulțumesc! — Să fii sănătos! — Nais tucă! (unui om) /  Nais tumengă! (mai multor oameni) — Pe sastimaste! — Cu te cheamă? — Mă cheamă Murșa / Patrina. — Sar bușios? — Me bușuiuvav Murșa / bușiov Patrina. — De unde ești? — Sunt din Chișinău. — Katar san? — Andai Kișinev sîm. — De-al cui? — Eu sunt fiul lui Iono / fiica lui Iono. — Kasko/kaski san? — Me sîm le Ionosko șeav / Ionoski șei. — Din ce neam eși tu? — Din neamul dukoni. — Anda ce vița san? — Andal dukoni. — Câți ani ai? — Douăzeci. — Sodengo san? (unui bărbat) / Sodenghi san? (unei femei) — Bișăngo. (bărbatul) / Bișănghi. (femeia) — Ești însurat / măritată? — Nu,

ARHITECTURA STALINISTĂ

Muzeul literaturii din Baku, Azerbaidjan. 1939 Arhitectura stalinistă a fost un curent apărut în URSS la mijlocul anilor 1930 și care a apus la mijlocul anilor 1950, fiind specific ambițiilor totalitare ale lui Iosif Stalin. Această arhitectură a îmbinat câteva stiluri, unite prin caractere comune, care deosebeau arhitectura stalinistă de celelalte curente arhitecturale din URSS (constructivismul, raționalismul) și din afară (preponderent modernismul). Rolul acesteia era monumentalismul clasic, care îmbina elemente din empire, eclicticism și art déco. După cel de-Al Doilea Război Mondial arhitectura stalinistă s-a extins, astfel, pătrunzând și în țările comuniste europene, Republica Populară Chineză și Republica Populară Democrată Coreeană. Exemplare minunate ale acestui stil în Europa putem găsi în republicile ex-sovietice, Polonia și România. Această arhitectură este prețuită de mulți iubitori de artă, slăvită de neo-naziștii și comuniștii ruși, dar și urâtă de susținătorii

ARHITECTURA FASCISTĂ ROMÂNĂ

Hala Națiunilor, București. 1938 Arhitectura fascistă în România a fost o arhitectură asemănătoare cu cea italiană, care făcea propagandă regalistă și care reprezenta progresul țării prin formele sale ultra-moderne și străine pentru România de atunci. Arhitectura fascistă a apărut în România în planul de sistematizare a capitalei din 1935. Construcțiile trebuiau să fie impunătoare, iar regalitatea să aibă o însemnătate mai mare în acest domeniu. Eu am găsit câteva clădiri care sunt niște exemple de arhitectură fascistă inspirată de la italieni sau germani. 1936 Gara se compune dintr-un pavilion principal, care constituie staţia de călători propriu-zisă, o cabină centrală de mişcare, un corp de gardă, precum şi un peron larg, în parte acoperit, de 70 m lungime, destinat pentru protejare împotriva intemperiilor. Primul exemplar este Gara Regală București-Băneasa. În anul 1935 Direcția Generală C.F.R. a hotărât să construiască două gări speciale, una situată în capita