Sunt munţi şi păduri în locul
unde cade umbra nordului
şi omul urzitor de lumină
se pierde în înflăcărarea focului.
Strâmbă-Lemne bântuie întunericul,
solomonarii ard păduri şi stele,
brehnii bântuie pământul rece
care suferă uitat de zeitate.
Auzi vântul cum coboară
şi pătrunde în blestematele ocoluri,
iar dincolo de negură şi munţi
nu se văd nici ape şi nici soluri.
Totul pluteşte rece prin aer
şi se simte izul de troiene.
E luna valurilor strânse-n piatră
şi sunt vânturi reci hiperboreene.
Text: Cătălin Creţu
(c) RBT 2014
Comments
Post a Comment