Peste mine zburau
avioane de hârtie
care fără pace
sau fără să mai ştie
se-nvârteau deasupra capului
creând o atmosferă vie
dezlipită de pământ
libertatea din hârtie.
Nasta mi-apărea
halucinant în faţă
cu un zâmbet amoros
însoţit de ger şi gheaţă
zâmbea inocent
îmbrăcată-n ie
prinsă-n vârtej de vânt
din avioane de hârtie.
Mai am un loc în cap
dacă ar vrea cineva să vină
şi să mă-mbrăţişeze lent
să mă scoată din rutină
însoţită de gânduri frumoase
şi de momente de glie
sau de săruturi numeroase
şi avioane de hârtie.
Text: Cătălin Creţu
(c) RBT 2014
Comments
Post a Comment