pe cerul strâmb al lumii noastre
încercând să verse raze de speranţe
în capurile unei mari minţi proaste
şi totodată, mai cu seamă, vrea să fie
un nou stăpând în aceste ţinuturi
lăsând să piară singurătatea şi trufia.
Vrea să fie peste noi mii de fluturi.
Vântul bate moderat ca să ne fie
lecţie de învăţat, căci fiecare
trebuie să-şi schimbe viziunile
şi gândurile vide murdare.
Pătată este lumea noastră
şi lasă-n urmă mii de gafe nevăzute
călărind peste ţărmurile inocente
şi făcându-le tot mai "avute".
Norii strâmbi cad peste noi şi veghează
astupând cerul şi orbindu-ne puţin,
ei peste ce-i mai rău şi mai urât se lasă
încercând să schimbe lumea mai fin.
Strâmb e oraşul şi copacii,
strâmbe sunt sufletele umane,
iar zeul Val, negreşit ne face pe toţi corecţi,
ne scrie o carte nouă, fără eroare.
Din plin văzduhul, negreşit menţine pace,
căci păsările zboară neîncetat,
iar vocile zeilor se aud prin tunete,
iar vocea lui Val e de neconfundat.
Text: Cătălin Creţu
(c) RBT 2014
Comments
Post a Comment