La margine de foaie se scurge cerneala
Peste scrisul vieţii mele cu ironie,
Lăsând în urmă cuvinte noi formate
Ce relevă numai mesaje de agonie.
Iar când istorisirile false ce mi s-au lătrat
Se vor lăsa ca o plapumă de cuvinte
Peste urma din ultimul meu răvaş,
Istoria nouă mi se va scrie în minte.
Îngeri înarmaţi cu diavoli binefăcători
Valsează-n jurul lumii poemelor mele
Pe o cârpă umezită de speranţe milenare
Uitând deja uzul călimarelor grele.
Vântul a fost lucitor, iar păsările grăbite.
Am închis geamul să nu aud balade.
Am uitat sâmbăta şi ziua de mâine.
Am călcat peste enşpe mii de năvoade.
Te doream cu Soarele să faceţi cald,
Dar am chemat Luna adormind-o-n flori.
Iar tu dormeai lângă mine, apărută din neant.
Eu cu Luna cad, iar tu cu Soarele cobori.
Prin grădina veche din infernul citadin
Te voi alina cu o blană de hermină.
Tremur haotic stând lângă geam, lângă tine,
Într-o noapte bine pusă ce nu se termină.
Text: Cătălin Creţu
(с) RBT 2014
Comments
Post a Comment