Se aud păsările cântând
Şi caii bravilor cobor la vale,
Iar natura veşnic înflorind
Flutură aripile cereşti în zare.
Se aude râul încet curgând
Şi caii bravilor cobor din munţi,
Iar satele de la poale aşteptând
Speră ca bravii să fie mai mulţi.
Rugi neîncetate către zei
Şi zeci de mii de ostaşi porniţi la drum.
Bravii coboară printre ei,
Iar ei se aşteaptă la un trai mai bun.
Pădurile întunecate spre palatele jupânilor
Blestemate să fie, căci e păcat
Să nu treci de ele, de capcana stăpânilor,
De fiare diavoleşti până-n palat.
Sunete de lovituri de sabie,
Ţipete ale fiarelor răufăcătoare.
Atmosfera e-mbogăţită de un pui de vrabie
Ce deasupra bătăliilor a îndrăznit să zboare.
Harpele au început să cânte,
Iar sângele se scurge pe râu.
Plânge Mol după spiritele înfrânte,
Plânge Mol vărsând un nou râu.
Text: Cătălin Creţu
(c) RBT 2014
Comments
Post a Comment