Skip to main content

MĂ LAS DUS



Ciudată femeie cu zâmbet de om.
Priveşte cu ochii grei în ochii mei,
Iar acolo e întunericul amarului tangou,
Fără felinare bizare sau alte idei.

Devine din ce în ce mai frumoasă,
Iar eu iau de la capăt noaptea bogată.
Trece un şobolan pe mâna mea,
Deşi era deja târziu pentru o altă drogată.

Furate idei de la cealaltă parte a capului,
Cu ochii la ea şi gândul la ele,
Stau culcat într-un hamac de lângă masă,
Pictând scrisuri mişcătoare şi grele.

Chiar dacă nu-mi mai pasă,
Torn alte manifeste ale virilităţi mele,
Dar odinioară o blondă îmi spunea
Că nu se dă păcălite numai de ele.

Deşi cu rime în cap şi-n gloanţe,
Scuip vreo trei strofe cu idei fragile,
Căci nimănui nu-i pasă de virus,
Căci nimeni nu vrea idei umile.

Razna au luat-o cu toţii din mine,
Iar ei vorbind între ei se împotrivesc.
Refuz la revenirea la contingent 
Şi nu mai vreau să ştiu ce trăiesc.

Necondiţionat de lătratul pereţilor vorbăreţi,
Mă simt din ce în ce mai (ne)bun.
Regăţeanca nu mai contează pentru reflexe,
Căci sunt reflectat putred pe-un cătun.

Iar acolo e cea mai frumoasă fată,
Dar e frumoasă când mă dau în cap.
E frumoasă oricum, deşi nu se ridică mai sus,
Eu o vreau necondiţionat în păcat.


Text: Cătălin Creţu

(c) RBT 2014
 

Comments

Popular posts from this blog

PROIECTUL SNOB: O LECȚIE DE LIMBĂ ȚIGĂNEASCĂ

Țigani căldărari lângă șatră. — Să trăiți! — Să trăiți! — Te aves bahtalo! (unui bărbat) / Te aves bahtali (unei femei) / Te aves bahtale! (mai multor indivizi) - („Să fii fericit, norocos!”) — Te aves i tu! („Să fii și tu!”) — Noapte bună! — Noapte bună!  — Mai lași ă riat! — Pe sastimaste! („Să fii sănătos!”) — Mulțumesc! — Să fii sănătos! — Nais tucă! (unui om) /  Nais tumengă! (mai multor oameni) — Pe sastimaste! — Cu te cheamă? — Mă cheamă Murșa / Patrina. — Sar bușios? — Me bușuiuvav Murșa / bușiov Patrina. — De unde ești? — Sunt din Chișinău. — Katar san? — Andai Kișinev sîm. — De-al cui? — Eu sunt fiul lui Iono / fiica lui Iono. — Kasko/kaski san? — Me sîm le Ionosko șeav / Ionoski șei. — Din ce neam eși tu? — Din neamul dukoni. — Anda ce vița san? — Andal dukoni. — Câți ani ai? — Douăzeci. — Sodengo san? (unui bărbat) / Sodenghi san? (unei femei) — Bișăngo. (bărbatul) / Bișănghi. (femeia) — Ești însurat / măritată? — Nu,

ARHITECTURA STALINISTĂ

Muzeul literaturii din Baku, Azerbaidjan. 1939 Arhitectura stalinistă a fost un curent apărut în URSS la mijlocul anilor 1930 și care a apus la mijlocul anilor 1950, fiind specific ambițiilor totalitare ale lui Iosif Stalin. Această arhitectură a îmbinat câteva stiluri, unite prin caractere comune, care deosebeau arhitectura stalinistă de celelalte curente arhitecturale din URSS (constructivismul, raționalismul) și din afară (preponderent modernismul). Rolul acesteia era monumentalismul clasic, care îmbina elemente din empire, eclicticism și art déco. După cel de-Al Doilea Război Mondial arhitectura stalinistă s-a extins, astfel, pătrunzând și în țările comuniste europene, Republica Populară Chineză și Republica Populară Democrată Coreeană. Exemplare minunate ale acestui stil în Europa putem găsi în republicile ex-sovietice, Polonia și România. Această arhitectură este prețuită de mulți iubitori de artă, slăvită de neo-naziștii și comuniștii ruși, dar și urâtă de susținătorii

ARHITECTURA FASCISTĂ ROMÂNĂ

Hala Națiunilor, București. 1938 Arhitectura fascistă în România a fost o arhitectură asemănătoare cu cea italiană, care făcea propagandă regalistă și care reprezenta progresul țării prin formele sale ultra-moderne și străine pentru România de atunci. Arhitectura fascistă a apărut în România în planul de sistematizare a capitalei din 1935. Construcțiile trebuiau să fie impunătoare, iar regalitatea să aibă o însemnătate mai mare în acest domeniu. Eu am găsit câteva clădiri care sunt niște exemple de arhitectură fascistă inspirată de la italieni sau germani. 1936 Gara se compune dintr-un pavilion principal, care constituie staţia de călători propriu-zisă, o cabină centrală de mişcare, un corp de gardă, precum şi un peron larg, în parte acoperit, de 70 m lungime, destinat pentru protejare împotriva intemperiilor. Primul exemplar este Gara Regală București-Băneasa. În anul 1935 Direcția Generală C.F.R. a hotărât să construiască două gări speciale, una situată în capita