Skip to main content

AM ÎNTÂLNIT O ROŞCATĂ...



Am întâlnit o roşcată într-un oraş pervers.
Are o faţă interesantă, ba chiar demonică.
O privire misterioasă care emană luciri în univers
Cu o atractivitate îmblânzitoare, uneori laconică.

Când apare-n faţa mea curg petale de crizanteme
Reîmprospătând natural atmosfera de dor.
Aud în juru-mi sinistre cânturi luciferiene,
Simt o dragoste înfiorătoare pentru fetiţa pe care-o ador.

Nu că n-am iubit eu niciodată, însă nu era adevărat.
La fel de confuz ca altădată nu mai înţeleg de ce trăiesc.
Am întâlnit eu o roşcată şi ochi-mi brusc s-au luminat,
Văzând în acea faţă cu zâbet dulce ceea ce-mi doresc.

Unicul lucru pe care mi-l doresc în acest moment derutat
E să-mi dea ce poate da, câte puţin din tot ce are,
Căci această fată nu-i de poveşti, ea nu-i de înşelat,
Nu-i o fiinţă ce s-ar hrăni numai cu săruturi amare.

Vreau să-mi dea o părticică din abstractul ochilor,
Să-mi asculte ruga, căci de mult timp o ador.
Să-mi ofere săruturi îmbătătoare de care să mă înfior.
Vreau să mă transforme-ntr-un omulean blând şi iubitor.

Aş vrea ca într-o noapte, cum nu va mai fi altădată,
Să ne unim inimile într-o îmbăţişare mută,
Noi doi să privim stelele sclipind pe bolta aureolată,
În acea noapte şi inima mea va deveni avută.



Autor: Cătălin Creţu

(c) RBT 2014

Comments

Popular posts from this blog

PROIECTUL SNOB: O LECȚIE DE LIMBĂ ȚIGĂNEASCĂ

Țigani căldărari lângă șatră. — Să trăiți! — Să trăiți! — Te aves bahtalo! (unui bărbat) / Te aves bahtali (unei femei) / Te aves bahtale! (mai multor indivizi) - („Să fii fericit, norocos!”) — Te aves i tu! („Să fii și tu!”) — Noapte bună! — Noapte bună!  — Mai lași ă riat! — Pe sastimaste! („Să fii sănătos!”) — Mulțumesc! — Să fii sănătos! — Nais tucă! (unui om) /  Nais tumengă! (mai multor oameni) — Pe sastimaste! — Cu te cheamă? — Mă cheamă Murșa / Patrina. — Sar bușios? — Me bușuiuvav Murșa / bușiov Patrina. — De unde ești? — Sunt din Chișinău. — Katar san? — Andai Kișinev sîm. — De-al cui? — Eu sunt fiul lui Iono / fiica lui Iono. — Kasko/kaski san? — Me sîm le Ionosko șeav / Ionoski șei. — Din ce neam eși tu? — Din neamul dukoni. — Anda ce vița san? — Andal dukoni. — Câți ani ai? — Douăzeci. — Sodengo san? (unui bărbat) / Sodenghi san? (unei femei) — Bișăngo. (bărbatul) / Bișănghi. (femeia) — Ești însurat / măritată? — Nu,

ARHITECTURA STALINISTĂ

Muzeul literaturii din Baku, Azerbaidjan. 1939 Arhitectura stalinistă a fost un curent apărut în URSS la mijlocul anilor 1930 și care a apus la mijlocul anilor 1950, fiind specific ambițiilor totalitare ale lui Iosif Stalin. Această arhitectură a îmbinat câteva stiluri, unite prin caractere comune, care deosebeau arhitectura stalinistă de celelalte curente arhitecturale din URSS (constructivismul, raționalismul) și din afară (preponderent modernismul). Rolul acesteia era monumentalismul clasic, care îmbina elemente din empire, eclicticism și art déco. După cel de-Al Doilea Război Mondial arhitectura stalinistă s-a extins, astfel, pătrunzând și în țările comuniste europene, Republica Populară Chineză și Republica Populară Democrată Coreeană. Exemplare minunate ale acestui stil în Europa putem găsi în republicile ex-sovietice, Polonia și România. Această arhitectură este prețuită de mulți iubitori de artă, slăvită de neo-naziștii și comuniștii ruși, dar și urâtă de susținătorii

ARHITECTURA FASCISTĂ ROMÂNĂ

Hala Națiunilor, București. 1938 Arhitectura fascistă în România a fost o arhitectură asemănătoare cu cea italiană, care făcea propagandă regalistă și care reprezenta progresul țării prin formele sale ultra-moderne și străine pentru România de atunci. Arhitectura fascistă a apărut în România în planul de sistematizare a capitalei din 1935. Construcțiile trebuiau să fie impunătoare, iar regalitatea să aibă o însemnătate mai mare în acest domeniu. Eu am găsit câteva clădiri care sunt niște exemple de arhitectură fascistă inspirată de la italieni sau germani. 1936 Gara se compune dintr-un pavilion principal, care constituie staţia de călători propriu-zisă, o cabină centrală de mişcare, un corp de gardă, precum şi un peron larg, în parte acoperit, de 70 m lungime, destinat pentru protejare împotriva intemperiilor. Primul exemplar este Gara Regală București-Băneasa. În anul 1935 Direcția Generală C.F.R. a hotărât să construiască două gări speciale, una situată în capita