
Citeşte-mă ca pe-o carte,
Bea-mă ca pe un vin.
Ia-mă în braţe pentru că
Nu ezităm să ne iubim.
Încearcă-mi buzele, să ştii
Cum e la gust iubirea.
Afară toamna bate la geam,
Iar între noi e fericirea.
Şi când vei şti, dragă Iris
Câtă chin şi suferinţă,
Să uiţi de sentimente, când
Eşti înnebunit de această preferinţă...
...când cu o înfrântă lacrimă, nevrând
Mă lovesc de rime, neputincios,
Mă scufund în primăvară,
Într-un vis fals, libidinos.
Şi dimineţile târzii
Eu mă gândesc la tine.
Egoul meu schimbă doar starea,
Evitând de a mă susţine.
Într-o noapte fără lună,
Când vârcolacii se vor ivi,
Când în Paris vor curge ţipete,
Noi în pasiune ne vom slobozi.
Autor: Cătălin Creţu (Klaudiu Kretzulescu)
(c) RBT 2014
Comments
Post a Comment