Skip to main content

KALININGRAD ŞI REPUBLICA PRUSIA ORIENTALĂ


Într-o zi, rătăcindu-mă pe net, am observat o pagină foarte interesantă pe VK.com ce conţinea file din istoria oraşului Koenigsberg (astăzi Kaliningrad). Am citit ceva articole de acolo, nişte comentarii, post-uri, şi am sesizat faptul că ruşii ce locuiesc în acest oraş sunt total dezamăgiţi de situaţia actuală a urbei prusace. Foarte mulţi din locuitorii oraşului sunt pentru separarea regiunii şi obţinerea dreptului de existenţă ca fiind un stat independent. 

Regiunea Kaliningrad este în prezent o exclavă a Federaţiei Ruse situată între Polonia, Lituania şi Marea Baltică. Regiunea a fost constituită în 1946 pe teritoriile germane ocupate de URSS. Înainte de ocupaţia sovietică actuala regiune a fost cea mai mare parte a Prusiei Orientale. Toate oraşele din regiune au fost redenumite, iar cea fost mai frumos, distrus sau lăsat în voia sorţii.

Oamenii care îşi doresc independenţa Prusiei Orientale sunt în majoritate ruşi care conştientizează faptul că URSS a transformat Koenigsbergul într-o urbă mizerabilă, jegoasă şi hidoasă. Aceştia au prezentat mai multe exemple ce ţin de procesul de distrugere a marii urbe prusace sub conducerea comunistă. Ei au postat fotografii ale oraşului înaintea ocupaţiei sovietice şi după aceasta. În unele cazuri este evident faptul că comuniştii sunt nişte proşti inculţi ce nu au idee de ceea ce înseamnă urbă şi ce-i aia cultură. 


Koenigsbergul vechi:







Koenigsbergul nou:












Reconstrucţia oraşului de către sovietici:


Regionaliştii din Prusia Orientală cu drapelul prusac în mâini:







Autor: Klaudiu Kretzulescu


RBT-2013

(c)










Comments

Popular posts from this blog

PROIECTUL SNOB: O LECȚIE DE LIMBĂ ȚIGĂNEASCĂ

Țigani căldărari lângă șatră. — Să trăiți! — Să trăiți! — Te aves bahtalo! (unui bărbat) / Te aves bahtali (unei femei) / Te aves bahtale! (mai multor indivizi) - („Să fii fericit, norocos!”) — Te aves i tu! („Să fii și tu!”) — Noapte bună! — Noapte bună!  — Mai lași ă riat! — Pe sastimaste! („Să fii sănătos!”) — Mulțumesc! — Să fii sănătos! — Nais tucă! (unui om) /  Nais tumengă! (mai multor oameni) — Pe sastimaste! — Cu te cheamă? — Mă cheamă Murșa / Patrina. — Sar bușios? — Me bușuiuvav Murșa / bușiov Patrina. — De unde ești? — Sunt din Chișinău. — Katar san? — Andai Kișinev sîm. — De-al cui? — Eu sunt fiul lui Iono / fiica lui Iono. — Kasko/kaski san? — Me sîm le Ionosko șeav / Ionoski șei. — Din ce neam eși tu? — Din neamul dukoni. — Anda ce vița san? — Andal dukoni. — Câți ani ai? — Douăzeci. — Sodengo san? (unui bărbat) / Sodenghi san? (unei femei) — Bișăngo. (bărbatul) / Bișănghi. (femeia) — Ești însurat / măritată? — Nu,

ARHITECTURA STALINISTĂ

Muzeul literaturii din Baku, Azerbaidjan. 1939 Arhitectura stalinistă a fost un curent apărut în URSS la mijlocul anilor 1930 și care a apus la mijlocul anilor 1950, fiind specific ambițiilor totalitare ale lui Iosif Stalin. Această arhitectură a îmbinat câteva stiluri, unite prin caractere comune, care deosebeau arhitectura stalinistă de celelalte curente arhitecturale din URSS (constructivismul, raționalismul) și din afară (preponderent modernismul). Rolul acesteia era monumentalismul clasic, care îmbina elemente din empire, eclicticism și art déco. După cel de-Al Doilea Război Mondial arhitectura stalinistă s-a extins, astfel, pătrunzând și în țările comuniste europene, Republica Populară Chineză și Republica Populară Democrată Coreeană. Exemplare minunate ale acestui stil în Europa putem găsi în republicile ex-sovietice, Polonia și România. Această arhitectură este prețuită de mulți iubitori de artă, slăvită de neo-naziștii și comuniștii ruși, dar și urâtă de susținătorii

ARHITECTURA FASCISTĂ ROMÂNĂ

Hala Națiunilor, București. 1938 Arhitectura fascistă în România a fost o arhitectură asemănătoare cu cea italiană, care făcea propagandă regalistă și care reprezenta progresul țării prin formele sale ultra-moderne și străine pentru România de atunci. Arhitectura fascistă a apărut în România în planul de sistematizare a capitalei din 1935. Construcțiile trebuiau să fie impunătoare, iar regalitatea să aibă o însemnătate mai mare în acest domeniu. Eu am găsit câteva clădiri care sunt niște exemple de arhitectură fascistă inspirată de la italieni sau germani. 1936 Gara se compune dintr-un pavilion principal, care constituie staţia de călători propriu-zisă, o cabină centrală de mişcare, un corp de gardă, precum şi un peron larg, în parte acoperit, de 70 m lungime, destinat pentru protejare împotriva intemperiilor. Primul exemplar este Gara Regală București-Băneasa. În anul 1935 Direcția Generală C.F.R. a hotărât să construiască două gări speciale, una situată în capita