Skip to main content

STEAGURILE ŢĂRMULUI MOLDAV

Am citit nişte articole postate de grenada.md despre simbolurile moldoveneşti. Moldoveniştii susţin că drapelul actual al Republicii Moldova este fascist şi că adevăratul drapel este cel cu care ei scandează şi aruncă cu pietre în oameni.
Unele drapele sânt adevărate, dar nu sânt cele cu care ei protestează:


În Evul Mediu Moldova a avut un steag roşu cu un bour galben pe el în stânga căruia era reprezentată o lună nouă (simbol al biruinţei) iar în partea dreaptă un soare (deseori el este confundat cu un trandafir). Acest drapel era pe domnia lui Ştefan cel Mare (1457-1504) cu care a dus oastea domnească spre 47 de lupte.



În timpul revoluţiei din 1948 care a avut loc în Principatele Moldovei şi Munteniei, vlahii (aşa erau numiţi românii pe acele timpuri) au dus în mâini steaguri tricolore care astăzi sânt oficiale în ambele ţări româneşti.




Scutul de pe stema Republicii Moldova reprezintă stema Bucovinei de pe vremea când ea a devenit provincie austriacă.

Stema ducatului Bucovinei:



Stema Bucovinei în 1910:



Eu consider că tricolorul utilizat de paşoptişti e cel mai frumos şi cel mai puternic drapel românesc de vreodată şi eu cred că anume acel drapel caracterizează poporul românesc dintre Nistru şi Tisa. Astăzi exista două state româneşti care trebuie să-şi creeze viitor cu familia europeană sau fără ea.


(c) 2012
Radio Basarabia Tânără

               

Comments

Popular posts from this blog

PROIECTUL SNOB: O LECȚIE DE LIMBĂ ȚIGĂNEASCĂ

Țigani căldărari lângă șatră. — Să trăiți! — Să trăiți! — Te aves bahtalo! (unui bărbat) / Te aves bahtali (unei femei) / Te aves bahtale! (mai multor indivizi) - („Să fii fericit, norocos!”) — Te aves i tu! („Să fii și tu!”) — Noapte bună! — Noapte bună!  — Mai lași ă riat! — Pe sastimaste! („Să fii sănătos!”) — Mulțumesc! — Să fii sănătos! — Nais tucă! (unui om) /  Nais tumengă! (mai multor oameni) — Pe sastimaste! — Cu te cheamă? — Mă cheamă Murșa / Patrina. — Sar bușios? — Me bușuiuvav Murșa / bușiov Patrina. — De unde ești? — Sunt din Chișinău. — Katar san? — Andai Kișinev sîm. — De-al cui? — Eu sunt fiul lui Iono / fiica lui Iono. — Kasko/kaski san? — Me sîm le Ionosko șeav / Ionoski șei. — Din ce neam eși tu? — Din neamul dukoni. — Anda ce vița san? — Andal dukoni. — Câți ani ai? — Douăzeci. — Sodengo san? (unui bărbat) / Sodenghi san? (unei femei) — Bișăngo. (bărbatul) / Bișănghi. (femeia) — Ești însurat / măritată? — Nu,

ARHITECTURA STALINISTĂ

Muzeul literaturii din Baku, Azerbaidjan. 1939 Arhitectura stalinistă a fost un curent apărut în URSS la mijlocul anilor 1930 și care a apus la mijlocul anilor 1950, fiind specific ambițiilor totalitare ale lui Iosif Stalin. Această arhitectură a îmbinat câteva stiluri, unite prin caractere comune, care deosebeau arhitectura stalinistă de celelalte curente arhitecturale din URSS (constructivismul, raționalismul) și din afară (preponderent modernismul). Rolul acesteia era monumentalismul clasic, care îmbina elemente din empire, eclicticism și art déco. După cel de-Al Doilea Război Mondial arhitectura stalinistă s-a extins, astfel, pătrunzând și în țările comuniste europene, Republica Populară Chineză și Republica Populară Democrată Coreeană. Exemplare minunate ale acestui stil în Europa putem găsi în republicile ex-sovietice, Polonia și România. Această arhitectură este prețuită de mulți iubitori de artă, slăvită de neo-naziștii și comuniștii ruși, dar și urâtă de susținătorii

ARHITECTURA FASCISTĂ ROMÂNĂ

Hala Națiunilor, București. 1938 Arhitectura fascistă în România a fost o arhitectură asemănătoare cu cea italiană, care făcea propagandă regalistă și care reprezenta progresul țării prin formele sale ultra-moderne și străine pentru România de atunci. Arhitectura fascistă a apărut în România în planul de sistematizare a capitalei din 1935. Construcțiile trebuiau să fie impunătoare, iar regalitatea să aibă o însemnătate mai mare în acest domeniu. Eu am găsit câteva clădiri care sunt niște exemple de arhitectură fascistă inspirată de la italieni sau germani. 1936 Gara se compune dintr-un pavilion principal, care constituie staţia de călători propriu-zisă, o cabină centrală de mişcare, un corp de gardă, precum şi un peron larg, în parte acoperit, de 70 m lungime, destinat pentru protejare împotriva intemperiilor. Primul exemplar este Gara Regală București-Băneasa. În anul 1935 Direcția Generală C.F.R. a hotărât să construiască două gări speciale, una situată în capita