Skip to main content

BISERICI ȘI TEMPLE CU FUNCȚII DIFERITE



În URSS, bisericile îndeplineau alte funcții, mai utilitare. În ele se organizau locuințe comunale, uzine, săli sportive, se păstrau opere de artă și cartofi. Redacția Bunget a adunat câteva exemple de astfel de transformări.


Biserica Sfântului Serafim Sarovskii și Sfintei Ana


© retromap.ru

Pe vremea sovietică: columbarium
În zilele noastre: biserica funcționează 


Unul dintre cele mai uimitoare exemple este acest templu de la începutul secolului al XX-lea de pe teritoriul cimitirului Donului din Moscova. În anii 1920 a fost trasnformat în crematoriu, iar proiectul modernizării l-a realizat arhitectul constructivist D.P. Osipov. Acesta a decis ca volumul clădirii să rămână același, iar în locul clopotniței să fie construit un paralelipiped de beton. Crematoriul, primul din URSS, a fost deschis în anul 1927

În anii 1990, templul a fost retrocedat credincioșilor. Turnul dreptunghiular al crematoriului a fost înlocuit cu o cupolă piramidală cu o cruce-n vârf. Fațada a devenit roz. Construcția refăcută de azi nu mai seamănă nici cu proiectul inițial, nici cu cel a lui Osipov. E o altă clădire urâtă unde au loc tot felul de ceremonii. Este foarte înfricoșător, pentru că alături de biserică s-a păstrat columbariul.


Biserica Sfântului Nicolae Făcătorul de Minuni

© geocaching.su

Pe vremea sovietică: oficiile muncitorilor companiei „Soiuzmultfilm” („Союзмультфильм”)
În zilele noaste: studiolul se prrgătește să se mute


Încă o transformare neobișnuită a suferit biserica aceasta, construită în secolul al XVI-lea. Începând cu anul 1929 se încerca închiderea bisericii, iar în anul 1936 templul a fost închis și a fost reprofilat pentru chestiuni utilitare. În același an, clădirea a servit drept sediu pentru Muzeul Central Antireligios din Moscova: pentru aceasta s-a construit o clădire cu 5 etaje ca fiind anexă. Clădirea practic ascunde biserica. Doar partea de vest și-a păstrat forma inițială. În anul 1946, clădirea a fost dată studioului de multiplicare „Soiuzmultfilm”, unde pe parcursul multor ani creau capodopere I. Norstein, F. Hitruk și alții.


Moscheea istorică din Moscova

© manar.ru

Pe vremea sovietică: comisariat militar
În zilele noastre: moscheea funcționează din 1993


Inițial, primul dușman al statului sovietic a fost Biserica Ortodoxă Rusă, dar pe la mijlocul anilor 1920, comuniștii au năvălit și asupra islamului. În ani 1920-1930 au fost închise o mulțime de moschei. În Bașkiria avea loc Bairamul comsomolist: propagandă antireligioasă. Cea mai veche moschee din Moscova, construită în anul 1823, a rezistat până în anul 1937, când a fost împușcat imamul. În anul 1939 a fost distrus minaretul. 


Templul buddhist din Sankt-Petersburg

© Игорь Стомахим/PhotoXPress

Pe vremea sovietică: stație radio și laborator zoologic
În zilele noastre: în anul 1991 a fost întors credincioșilor


Templul buddhist din nordul orașului Sankt-Petersburg este interesant prin faptul că a fost primul construit înafara regiunilor tradiționale buddhiste. Pentru construcția lui s-a format un comitet de specialiști în cultura orientală. Acesta a fost unul dintre cele mai scumpe temple din acea perioadă din Europa. În perioada sovietică, templul fusese închis de două ori: în anii 1930 a fost transformat în sală sportivă, care a fost înlocuită de stația radio, care a existat până în anul 1960.



Sinagoga corală din Samara


© samaru-ru.livejournal.com

Pe vremea sovietică: fabrică de panificație
În zilele noastre: clădirea este abandonată


Clădirea neobișnuită în stil pseudobritanic a fost construită în orașul Samara în anul 1908 de arhitectul local Salman Wolfovici Kleinerman. Clădirea a servit drept templu doar 20 de ani. În anul 1928 sinagoga a fost închisă, iar clădirea a fost transmisă Casei Culturii. În același an a fost transformată în Fabrica de panificație n.8. În anul 1994 sinagoga a fost retrocedată obștinei iudaice din Samara pentru restaurare. Din cauza birocrației și conflictului dintre stat și obștină, clădirea de 20 de ani tot degradează.







Text de: Cătălin CREȚU


© BUNGET 2016


Comments

Popular posts from this blog

PROIECTUL SNOB: O LECȚIE DE LIMBĂ ȚIGĂNEASCĂ

Țigani căldărari lângă șatră. — Să trăiți! — Să trăiți! — Te aves bahtalo! (unui bărbat) / Te aves bahtali (unei femei) / Te aves bahtale! (mai multor indivizi) - („Să fii fericit, norocos!”) — Te aves i tu! („Să fii și tu!”) — Noapte bună! — Noapte bună!  — Mai lași ă riat! — Pe sastimaste! („Să fii sănătos!”) — Mulțumesc! — Să fii sănătos! — Nais tucă! (unui om) /  Nais tumengă! (mai multor oameni) — Pe sastimaste! — Cu te cheamă? — Mă cheamă Murșa / Patrina. — Sar bușios? — Me bușuiuvav Murșa / bușiov Patrina. — De unde ești? — Sunt din Chișinău. — Katar san? — Andai Kișinev sîm. — De-al cui? — Eu sunt fiul lui Iono / fiica lui Iono. — Kasko/kaski san? — Me sîm le Ionosko șeav / Ionoski șei. — Din ce neam eși tu? — Din neamul dukoni. — Anda ce vița san? — Andal dukoni. — Câți ani ai? — Douăzeci. — Sodengo san? (unui bărbat) / Sodenghi san? (unei femei) — Bișăngo. (bărbatul) / Bișănghi. (femeia) — Ești însurat / măritat...

ARHITECTURA FASCISTĂ ROMÂNĂ

Hala Națiunilor, București. 1938 Arhitectura fascistă în România a fost o arhitectură asemănătoare cu cea italiană, care făcea propagandă regalistă și care reprezenta progresul țării prin formele sale ultra-moderne și străine pentru România de atunci. Arhitectura fascistă a apărut în România în planul de sistematizare a capitalei din 1935. Construcțiile trebuiau să fie impunătoare, iar regalitatea să aibă o însemnătate mai mare în acest domeniu. Eu am găsit câteva clădiri care sunt niște exemple de arhitectură fascistă inspirată de la italieni sau germani. 1936 Gara se compune dintr-un pavilion principal, care constituie staţia de călători propriu-zisă, o cabină centrală de mişcare, un corp de gardă, precum şi un peron larg, în parte acoperit, de 70 m lungime, destinat pentru protejare împotriva intemperiilor. Primul exemplar este Gara Regală București-Băneasa. În anul 1935 Direcția Generală C.F.R. a hotărât să construiască două gări speciale, una situată în capita...

ARHITECTURA STALINISTĂ

Muzeul literaturii din Baku, Azerbaidjan. 1939 Arhitectura stalinistă a fost un curent apărut în URSS la mijlocul anilor 1930 și care a apus la mijlocul anilor 1950, fiind specific ambițiilor totalitare ale lui Iosif Stalin. Această arhitectură a îmbinat câteva stiluri, unite prin caractere comune, care deosebeau arhitectura stalinistă de celelalte curente arhitecturale din URSS (constructivismul, raționalismul) și din afară (preponderent modernismul). Rolul acesteia era monumentalismul clasic, care îmbina elemente din empire, eclicticism și art déco. După cel de-Al Doilea Război Mondial arhitectura stalinistă s-a extins, astfel, pătrunzând și în țările comuniste europene, Republica Populară Chineză și Republica Populară Democrată Coreeană. Exemplare minunate ale acestui stil în Europa putem găsi în republicile ex-sovietice, Polonia și România. Această arhitectură este prețuită de mulți iubitori de artă, slăvită de neo-naziștii și comuniștii ruși, dar și urâtă de susținătorii ...